Tuca vs 2.0

Omul s-a suparat rau. Probabil ca a avut o experienta uber-traumatizanta. Sa recunoasca cineva, ca ne inecam cu totii.

Retoric…

Ce faci cand o agentie concurenta iti acosteaza un client cu o propunere de ghost? :D. Yeap, viata e dura.

Stejar, dar mai slab

Stejar e o bere buna, tare, pe care o gasesti greu si asta indiferent daca o cauti in on sau off-premises (adica la bodega sau la butic). A avut o campanie simpatica, non-agresiva si care mi-a pus berea asta (mie, precizez) intr-un segment destul de inalt - singura bere romaneasca in zona asta.

De curand a aparut versiunea populara, care se numeste Stejar Pilsner si care a iesit la atac sustinut impotriva dusmanului de clasa care se cheama, evident, Bergenbier. Cateva probleme vad eu.

1. Numele… pare ca e vorba de aceeasi bere. Mai exista Stejarul ala tare sau nu? Nu e clar.

2. Barbatul lui Bergenbier e cam bolovan asa… Si asta vine de la unul care se uita la fotbal, ii plac si roscatele si blondele si brunetele si savureaza fiecare zi libera. Acum acelasi barbat si-a dat seama ca nu ii mai place Bergenbier? Nu, pe bune…

3. In comunicatele oficiale, oamenii de la Stejar spun ca nu le convine ca Bergenbier ii transforma pe barbati in papagali si, deci, Stejar vine si pune piciorul in prag - fuga toata lumea pe site si ziceti cum e un barbat. Hm… Nu, pe bune…

4. ce s-a intamplat cu “de esenta tare”? Cum se transfera asta la Stejar Pilsner? Nu prea.

Asta ca sa nu mai zic de originalitatea executiei.

PS. Postul s-a nascut din frustrare, ca sa fie clar pentru toata lumea. Completez quiz-ul ala de juma de ora si imi zice numai go fish… Nu sunt barbat. Coco, help.

Da, da, e minunat la Stere

Aseara am sarbatorit ziua barbatului (as if) la frumosul restaurant Dada. Elegant, chic, cochet, cu meniu de oameni subtiri si combinatii misto (andive, nuci, alune, gorgonzzola si caramel, de exemplu). Numai ca brusc peisajul s-a schimbat si am picat figuranti intr-un film romanesc.

Ce s-a intamplat? Niste baieti din cartier (zona Matei Voievod, Matasari, Agricultorilor) au venit sa se simta bine. Si cum mancarea indemna la bautura, bautura la ce sa indemne daca nu la muzica? Norah Jones nu imi place nici mie prea mult, asa ca i-am inteles pe baieti ca au preluat initiativa ca sa mai dezmorteasca putin atmosfera cam linistita.

Asa ca nu a trecut mult si si-au facut aparitia alti baieti dotati cu tot ce trebuie: acordeon, clapa, vioara, amplificator, boxe si restul ustensilelor necesare pentru o cantare frumoasa. Exact asta a urmat: “pentru toti hotii, i-auzi ce zice…”.

Pentru ca daca biznisul merge bine, nu mai ai de ce sa te duci la Stere. Mergi la Dada, si poate iei si o haina mai deosebita.

Mic, da’ linistit

De 1 Mai, jumatate din stiri au fost despre mici. Mititei, adica. Am aflat istoria micilor, cam care e pretul, cam care sunt retetele si cum fiecare bucatar are reteta lui secreta. Am vazut chiar si cel mai mare mic din lume (ce joc de cuvinte inspirat, zau), care a avut 30 m si a fost facut la Navodari.

Ba chiar PSD-ul a organizat o treaba in Parcul Izvor unde eroul principal a fost acelasi mic. Extraordinara idee, sunt sigur ca au mai castigat cateva voturi.

Asta in timp ce in capitalele serioase, si nu numai, au loc manifestari anti-globalizare, anti-capitalism samd. Inca o confirmare ca suntem un neam de oameni pacifisti si linistiti si cuminti pana in maduva oaselor. Mai bine incingem un gratar decat sa ne luam la harta, nu?

Bond e de-al nostru, pana la urma

Abia s-a terminat ultimul 007 pe HBO. Da, sunt atat de lenes. Nu numai ca nu m-am deplasat pana la cinema ca sa il vad, dar nici macar nu l-am dat jos. Si numai HBO e de vina.

Ei, deci am vazut Bond. Si am ajuns la concluzia ca si Bond e baiat bun. Suferta, si-o fura din cand in cand, e salvat de soarta, cand nu e salvat de altii… Tot tacamul. E un tip mult mai uman decat pe vremea ultra-cool-ului Brosnan. Abia il astept pe urmatorul.

A inceput balciul. Oficial.

Da, incepe campania electorala. Dupa balciul cu Oprescu, vine randul celui care a consacrat expresia “ssitemul ticalosit” - domnu’ presedinte.

Basescu zice ca bugetul educatiei ar trebui sa fie folosit pentru copii, nu pentru dublarea salariilor profesorilor. Buna asta… Trebuie sa recunosc ca Basescu stie sa iasa bine mereu. Asta e de admirat - omul cade numai in picioare. Iar cand acuza, are grija sa o faca cum scrie la cartea discursurilor politice.

Poti sa te iei de el ca se gandeste la binele copiilor?

Hm… inca una politica. Hai sa ne gandim la treaba asta ca la “comunicare”. Nu ca la politica.

La o petrecere…

Van Damme si 007 fac cunostinta:

- Bond. James Bond.

- Damme. Vam Damme. Claude Van Damme. Jean Claude Van Damme

(Promit ca asta sa fie unul dintre putinele bancuri de pe blog. Dar e bun.)

Oprescu vs PSD

Desi evit sa scriu despre politica, iata ce gand mi-a incoltit in minte. De fapt e doar un fel de intrebare: mai tine minte cineva cand a candidat Vanghelie independent pentru ca PSD-ul a trebuit sa il excluda? Nu asta era intrebarea ci urmatoarea: cine a candidat atunci pentru Sectorul 5 din partea PSD?

In trafic, cu nervii praf

Aseara ar fi trebuit sa ne intoarcem in Bucuresti, ca urmare a unei deplasari in frumosul oras Busteni. Scopul vizitei - una dintre ultimile ture de schi.

Ce se-ntampla? Nu am plecat aseara, am plecat azi (luni) dimineata, la rasaritul soarelui, cand Bucegii sunt portocalii. Adica pe la 7. Cam aglomerat, dar nu m-am plans. Asta pana la intrarea in Saftica, unde am avut impresia ca sunt pe alta planeta. Coada de intrare in Bucuresti era la aproximativ 20 de km. 20 de km de mers la bara si frecat primele doua trepte ale cutiei de viteze.

Cand am ajuns la Prisma am crezut ca l-am prins pe Doamne-Doamne de un picior. Am facut dreapta spre Buftea. Miscare gresita. Pe drum niste gropi ca de meteorit si bariera - semne evidente ca ar fi trebuit sa ma intorc, dar nu am facut-o. Am continuat. Si am intrat intr-o noua coloana. Din Buftea pana in Bucuresti am frecat aceleasi trepte ale cutiei de viteze.

Si asa drumul a durat 3 ore si ceva, spre 4. In loc de 2 cat ar fi durat daca plecam duminica seara. Asa ca beware!

Putine lucruri ma deprima atat de mult precum statul in trafic. In Bucuresti aproape ca m-am obisnuit sau, oricum, aproape ca inteleg. Dar atat. Cand traversam Saftica aproape ca imi doream sa fie un accident. Unul minor, dar un accident, dupa care circulatia sa reintre in normal. Probabil ca termenul asta de normalitate e problema si ar trebui redefinit…