John Le Carre

Deschidem rubrica noua, desi autorul cu care incep nu e reprezentativ pentru ce obisnuiesc sa citesc. Pe de alta parte, cred ca genul asta de carte nu are prea multi cititori in Romania, asa ca pana la urma e ok.

John Le Carre e pseudonimul foarte cunoscut al lui David Cornwell. Scrie carti “de spionaj”. Nu stiu daca exista un gen literar in sine care sa se numeasca asa, dar daca exista carti politiste, de ce nu ar exista si de spionaj?

Intrigile sunt destul de alambicate, baietii buni nu sunt intotdeauna asa buni, dar aia rai in general sunt rai si foarte. Dar ce imi place cel mai mult e ca personajele sunt foarte puternice si se dezvolta in fiecare volum. Exista o trilogie numita “In cautarea lui Karla” (Cartita + Premiantul + Oamenii lui Smiley) dar sunt mai multe personaje care apar in majoritatea cartilor cu actiunea plasata inainte de 1989. Ce e de retinut: George Smiley e taticul tuturor, cel mai tare spion englez si din lume.

Nu va asteptati sa aveti revelatii citind cartile semnate John Le Carre, dar nici nu sunt pierdere de timp. Ce am eu a fost editat de Univers secolul trecut. Stiu ca si Rao a mai publicat ceva mai recent.

S-au facut mai multe filme, cele mai recente sunt “Omul nostru din Panama” si “The Constant Gardener”, iar cel mai bun e “Casa Rusia” cu Michelle Pfeiffer si eternul Sean Connery.

Mi-am luat Fiat 500

Deocamdata in varianta virtuala, dar orisicat. Masina in varianta in care mi-ar placea mie o vedeti aici.

Fiat 500 este unul dintre cele mai asteptate modele ever. Campania de comunicare pentru 500 imi place foarte mult si e axata mai ales pe new-media – cel putin asta a ajuns si la mine, dar si prin multe articole inserate strategic in revistele auto si in presa in general. Italienii isi joaca tare cartea, chestie care poate sa ii scoata sau sa ii afunde, in senzul ca se creaza un orizont de asteptari care daca nu va fi satisfacut… heads will fall, cum ar veni. Oricum FIAT e pe marginea prapastiei de cativa ani buni.

Se pare ca in Romania, modelul va fi disponibil in mai 2008. In Italia se va lansa pe 4 iulie 2007, la exact 50 de ani de la lansarea primului Fiat 500, cea mai sexy masina in viziunea TopGear.

Fara titlu

Azi am vazut cea mai buna prescurtare posibila. “D-ne fereste”. M-a lasat fara replica si fara titlu chestia asta.

D-ne si d-soare pazeste limba romana, pls.

Weekend cult – Gogol, Piratii, expo.

Am avut un weekend incarcat in evenimente culturale. Un concert, un film si 4 expozitii.

Am inceput vineri cu concertul Gogol Bordello, deschis de Nightlosers si Shukar Collective. Pe Nightlosers i-am mai vazut live, cred ca nu le prieste, insa, o scena asa inalta ca cea de la Arene. Ei sunt mai potriviti pentru cluburi. Trecand peste asta, prestatia e impecabila de fiecare data. Batrani dar buni.

Shukar live a fost o premiera pentru mine. Nu a fost Tamango, ci au fost 2 tigani de la Timisoara. Tamango a fost zarit insa in public urmarind cu mare interes ce se intampla pe scena mai ales in timp ce tiganii-americani-ucrainieni erau pe scena. Nu m-au dat pe spate – tot despre Shukar e vorba, cred ca si ei se simt mai intr-un club. Dar ideea ca muzica electro si cea tiganeasca se pot intalni si se pot intelege asa bine e foarte misto.

In fine, dupa o perioada destul de lunga de asteptare, timp in care am ascultat in varianta ska/dub hituri Radiohead, a inceput balamucul pentru care venisem. Gogol Bordello sunt ucrainiei si tigani si americani, toate in acelasi timp. Rezulta un amestec cu adevarat explziv, energie in stare pura si un cocktail extrem de instabil. Oamenii canta cu pasiunea si patetismul din filmele rusesti, dar in mare viteza si la un volum care m-a lasat surd a 2a zi. Toti mi s-au parut foarte buni, cu un plus pentru cei 2 vocali. Inteleg de ce sunt asa o senzatie de ceva ani in State si mai nou si in Europa.

Sambata am continuat cu Piratii din Caribe – mare film. Si lung (aproape 3 ore). Daca ati vazut si v-au placut primele 2 parti, sa stiti ca nu se schimba aproape nimic. Instant classic, cum ar spune baietii de la Gogol Bordello.

Am incheiat infuzia de cultura cu un mic tur pe la galeriile de arta care s-au bagat in proiectul Noaptea Alba a Galeriilor. Am vazut expozitia digitala de la 115 care mi-a placut foarte mult. Chiar ma gandesc ca un tablou ca ala ar sta bine undeva prin casa. A urmat H’art din care nu am inteles mare lucru, sorry. Mi-a placut insa expozitia de la Streetwise cu multe “exponate” pe care le stiu/stiti din frumoasa capitala. Am incheiat cu expozitia care mi-a placut cel mai mult – “Ne placa ce faci” de la Noua. Ma gandesc sa imi aranjez cumva viitoarea pereche de schiuri, ceva in genul celor vazute aseara. Baietii/fetele – stickere nu aveti? Sau niste stencil-uri?

Duminica – fara cultura. Somn de frumusete.

Tiganci si tiganeli

Ce poti sa zici cand regele Mihai caracterizeaza scadalurile si lupta politica din ultima perioada ca “tiganeala” si cand presedintele Basescu se refera la un cetatean ca “tiganca imputita”? Mai conteaza particularitatile fiecarei situatii? Mai conteaza motivele care au trezit reactiile astea? Nu prea. Conteaza ca si regele si Baselu’ sunt figuri extrem de populare, sunt simboluri ale tarii si port-drapel, ca sa ma exprim poetic.

Mai conteaza si ca romanii sunt rasisti si homofobi (sa nu uit de “gaozarul ala”), pentru ca asta reiese de aici. Si reiese bine.

Sunt cool!

“Acum este cool sa te lasi de fumat. E cool sa traiesti sanatos intr-o lume plina de noxe, aditivi alimentari nocivi si tot felul de tentatii daunatoare grav sanatatii.”

Luati aminte, va spun! Luati aminte!

MegaDave din nou

Pentru cine s-a indoit vreodata ca Mustaine e the man, omul nostru a scos un nou album pe care scrie Megadeth – United Abominations. Pana acum pentru mine a albumul anului. Desi sunt foarte suspicios la sloganuri ca “back to the roots”, UA continua linia intrerupta odata cu Youthanasia si reluata cu The system has failed. Asta ca gen muzical. In general schema asta cu “inapoi la ce stim mai bine” e folosita in momente in care muzele sunt plecare cu treburi – cam asta e cazul ultimului Paradise Lost. Nu e si cazul ultimului Megadeth.

Deloc surprinzator pentru mine, UA e mai bun decat TSHF care era ca o trezire din amorteala. Acum MegaDave pare foarte antrenat si foarte in forma. Vocea e la fel de plina de sictir si nerv, versurile sunt la fel de acide, muzica aproape la fel de inspirata ca acum 15-20 de ani, desi el e cu totul alt om. A trecut prin asa multe ca daca de maine ar scoate albume de blues crestin nu m-ar mira deloc.

Asa ca puneti mana si ascultati ultimul Megadeth. Mie imi aduce aminte de Countdown to Extinction.

Randurile astea au fost inspirate de cronica lui Klawz pe care o puteti citi aici, daca nu ati facut-o deja.

PS. Era sa uit. Albumul asta are un punct slab… e ditai gaura de 4min 11sec cantata pe 2 voci. E vorba de un remake al clasicei A tout le monde. Nu inteleg de ce ai vrea sa reinregistrezi o varianta mai proasta a unei melodii foarte bunae. Si sa o mai si lansezi ca prim single. Trecem peste asta, insa, de dragul unui album foarte bun si al unui om de la care pasarea Phoenix ar trebui sa ia lectii de supravieturire.

Sibiu – 15-17 iunie (ARTmania)

Dansa e Anneke, ei sunt The Gathering si canta “These good people”. Ii vedem la Sibiu. Luati si program complet. Inca nu se stiu orele de intrare.

Programul final al Festivalului ARTmania:

Vineri, 15 iunie 2007:
(pret: 55 RON)

Altar
Celelale Cuvinte
Haggard
Anathema

Sambata, 16 iunie 2007:
(pret: 75 RON)

Cargo
Tarot
The Gathering
My Dying Bride
Within Temptation

Duminica, 17 iunie 2007:
(pret: 15 RON)

Luna Amara
Vita de Vie
After Forever
Iris

Separat de festival avem un concert acustic al fratilor Cavanagh impreuna cu Duncan Patterson la Cetatea Cisnadioara – pret: 65 RON. Pentru cine poate ajunge, asta se anunta un eveniment cel putin interesant.Numar de bilete limitat la 100. Rezervari se pot face la adresa press-at-artmaniafestival-punctro.

LE: nu se mai pot face rezervari. Cele 100 de bilete s-au dat in mai putin de 48 de ore.

Ce faci sambata?

Been there, done that, got a t-shirt

HA! Am stiut ca se poate! Scopul a fost atins. Dupa cum ziceam in stanga si-n dreapta, ideea pentru acest Malin a fost sa ajung in primii 10. Am ajuns al 9lea din 22. La anul, daca o sa mai existe iarna, tinta va fi primii 5. Si ma voi baza, in continuare, pe timp.

LE: Timpul din 2005 a fost de 15min 28sec. Anul asta am scos 9min 41 sec. Cred ca traseul a fost ceva mai scurt, dar nu cu mult, in sensul ca acum 2 ani s-a mers si pe canionul pe care acum l-am coborat pe picioare.

Inca ceva imagini. O galerie mai completa cu multe poze foarte bune gasiti aici. Si aici (multumesc Laur pentru poze!)

2 imagini, imediat dupa start. Aici am schiat cel mai bine.

Pe masura ce ma apropiam de final, imi era din ce in ce mai greu sa ma tin pe picioare. Cred ca imaginea asta e pe portiunea mediana, cand inca rezistam.

Cam asa s-a facut evacuarea pe ultima saritoare spre Hornul de Pamant. Mult mai greu decat pe schiuri, dupa cum spuneam.

PS. Amicul Bogdan a ajuns pe locul 8, datorita unei coborari mult mai spectaculoase. Probabil ca ar fi fost si mai bine clasat daca nu ar fi cazut.

PPS. Domnul care ne-a reprezentat la olimpiada la Torino a ajuns pe 4. Way to go, champ!