Sibiu 2007 – Artmania

Ultima data am fost la Sibiu acum 4-5 ani. Am stat 2 zile in camping, am mancat si am haladuit in oras si ne-am lasat vrajiti de jumatatea plina – cateva mii de m2 de oras vechi si frumos. Nu ne-a interesat ca in rest orasul arata deplorabil, ca oamenii avea un aer trist si ca era plin de gropi.

Am plecat nu pentru un proiect in care nu credeam foarte mult – capitala europeana, ci pentru un festival facut de niste oameni care aduc cam ce formatii ar vrea ei sa vaza live. Anul asta au fost, in ordinea importantei, Anathema, The Gathering, My Dying Bride si altii. Tripleta care mi-a marcat tineretea este cu Amorphis in loc de The Gathering si inca nu imi iert lejeritatea cu care am pierdut concertul de anul trecut.

Anathema m-a lasat in pana grava de cuvinte si sunt oarecum frustrat ca nu pot sa ma exprim prea bine. Mi-a placut teribil, cred ca e cel mai bun concert pe care l-am vazut vreodata, mai bun decat Megadeth, Depeche Mode, Bregovic, The Prodigy sau orice altceva am vazut. Baietii aia sunt mai tineri decat au fost vreodata – asa par pe scena. Si in afara ei, daca ma gandesc cum Vincent se pupa cu rocerii in Piata Mica la 2 noaptea. Nu mai e vorba de profesionalism, chiar daca au cantat impecabil, ci de niste oameni care comunica cu un public cu asteptari destul de mari de la ei la un nivel la care majoritatea nici macar nu reusesc sa isi inchipuie ca se poate. Nu va incurc cu informatii inutile, playlist samd. Au acoperit toate perioadele lor, totul adaptat si transformat la stilul de acum. Singurul minus, desi nu sunt impacat cu termenul, e ca au incheiat cu Comfortably Numb si nu as fi vrut sa fie un cover, in ciuda faptului ca a fost cantat de parca ar fi fost compus de Anathema. In plus Lee are o voce exact asa cum se aude si pe CD, daca nu mai buna. Un concert de povestit copiilor copiilor.

Desi as fi vazut The Gathering in deschidere sau macar in aceeasi zi cu Anathema, am acceptat cu stoicism sa asist la prestatia unor batranei grasi cu barbi ciudate si cam talambi (Tarot, cum ar veni) doar ca sa fiu sigur ca nu o ratez pe Anneke. Si, OMG!, nu imi pare rau deloc. The Gathering valseaza cu gratie printre multe genuri de muzica – metal, pop, trip-hop, si mai ales alternative, in cautarea stilului propriu. Cautarea o sa continue, cu siguranta, dar fara Anneke din pacate. A fost unul dintre ultimile concerte in formula asta, si sunt unul dintre cei mai tristi oameni din cauza asta. Mai ales ca ultimile albume sunt excelente in mare parte datorita vocii. Dar vocea lui Anneke nu e totul, si am constat asta cand au cantat melodiile mai vechi, mai doom/gothic (un gen de muzica foarte popular la sfarsitul secolului trecut, pentru cititorii nostri mai tineri). Recitalul a fost far from perfect: prea scurt, prea multe melodii vechi, fara These Good People si cu o raceala vizibila intre Anneke si Renne. Daca Anathema par mai tineri, ca pretatie, The Gathering, par pur si simplu niste pusti care se distreaza pe scena – desi nimeni in formatia asta, cu exceptia Marjolinei nu are sub 35 de ani. Cred. Si ca veni vorba de frumoasa domnita Marjolein – nu pot sa uit ce priveliste tulburatoare este o gagica misto care chinuie un bas maaaare si luuung. All-in-all, un (alt) concert foarte bun, care intra intr-un top10 personal oricand.

My Dying Bride s-au numarat destul de mult timp printre trupele mele preferate. M-am oprit dupa 34,788%… si am mai ascultat ocazional Turn Loose the Swans (mare om!). Impresionanata vocea lui Aaron si atmosfera pe care domnii si doamnele astea reusesc sa o creeze. Totusi, s-au simtit din plin lipsa viorii si a lui Martin. Your River fara vioara este greu de inteles, si din cauza asta a lipsit si The Crown of Sympathy. Sunt oarecum dezamagit, si mi-e greu sa cred ca nu se poate gasi un violonist macar pentru turnee. Deci un gust usor salciu dupa momentul MDB.

In numerele viitoare mai discutam putin si despre Sibiu. Si garnisim si cu 2-3 poze.