Una dintre expresiile care imi place cel mai mult este “it takes an acquired taste”. Fie ca e vorba de mancaruri dubioase, muzici ciudate sau filme tampite, toate au un loc al lor daca exista “an acquired taste”. Mi-am adus aminte plecand de la o discutie pe un alt forum unde ultimul Mars Volta e pus in contextul asta.
Una din expresiile pe care le urasc este “gusturile nu se discuta” (in lat. sau eng. sau ce variante mai doriti). Motivul e destul de simplu: replica vine ca un soi de “totul e relativ” care inchide orice discutie, fie ea constructiva sau aberanta. Prefer sa imi scot ochii cu cineva decat sa bag sofisme d-astea.
Apropo, si “totul e relativ” e pe lista neagra. Daca e sau nu asa, se poate discuta, dar si replica asta e folosita in lipsa de alte justificari si unelte (lingvistice, intelectuale etc). Ceea ce ar trebui sa fie motiv de discutie, e de fapt o piatra funerara.
Pace pe pamant.
pai cu “gusturile nu se discuta” e simplu: n-are rost sa se discute
))) nu ca n-ar fi ele discutabile, dar ar fi discutii inutile 
cam asa cum zici “cu nebunii nu se discuta”
Problema nu e daca gusturile se discuta sau nu, ci faptul ca nu am auzit zicand asta decat oamenii care intr-o discutie ramasesera fara sageti. E la fel ca atunci cand eram mici ne bagam dejtele in urechi si incepeam sa cantam tampenii.
Un dialog ipotetic:
A: ultimul Paradise Lost e genial, e back to the roots, e true si asa cum trebuie sa sune
B: e cam slab de fapt, e plin de idei reciclate si chemarea la arme a vechilor fani e slaba si lipsita de vlaga
A: Mie imi place. Gusturile nu se discuta
pai tocmai de aia – aia care zic ca gusturile nu se discuta au dreptate – de fapt, ei iti zic ca n-are rost sa discuti cu ei
ca ar fi pierdere de timp pt tine.
ce, nu-i asa?
(faceam si eu o gluma)
Ai dreptate.
.
In ceea ce priveste gluma, sunt sigur ca toata lumea s-a prins mai putin eu. Lunea sunt de nerecunoscut
nu nu nu…asa esti tu in general…de nerecunoscut.
avand n vedere ca e deja mercuri an sa reviu un pique asupra acestui post sha comentarilor.
deci man, deci gusturile nu se biscuta ceace e perfept adevarat. pruoblema e ca multz nu poate trece cu ielegantza dincuolo de aceasta acsioma sh de propiul subectivism.
ca una e sa biscutam [cat de cat] obectiv despre ultimu Dark Tranquillity shalta e sacerci sama convingi sa num mae placa din muoment ce miemi place. Cun ar veni i putem face oricand o analiza SWOT da asta nunsamna ca mi va placea mae putzin. artai arta, deci gusturile la fel. eara cu placerile nu te juoci.
Perfect adevarat. Dar putem discuta despre asta, nu? Si e bine sa ai niste criterii, in general in viata, nu numai pentru “place/nu place”.
mormal, ca duoara nu potz ramane n stare de surescitatzie tat tinpu.