Miercuri, daca tot eram in Leipzig, si prin amabilitatea prietenului care ne si gazduieste, am ajuns la concertul Katie Melua.
Katie Melua este o georgianca de-a noastra 
, ajunsa in UK la varsta de 8 ani. De aici accentul dubios si, cred, si modul naiv-infantil de a scrie versuri – se simte ca engleza nu e limba ei de baza.
Trecand peste asta, muzical nu m-a dat pe spate. Pe de o parte are melodiile el (Piece by piece, 9 mil bicycles etc) care sunt simplute si dragute, pe de alta parte incearca coveruri blues – gen care nu i se potriveste si pe care nu il stapaneste deloc. Cu vocea, accentul si fatza ei nu prea poti sa canti coveruri Janis Joplin. Nici macar Canned Heat
A si picat intr-un moment destul de ingrat – imediat dupa Massive Attack. Care sunt, cumva, in celalalt capat al lantului trofic. Vedeti, de exemplu, coverul dupa Light My Fire – ca tot am vorbit de coveruri clasice.
In schimb are voce. Asta e punctul forte. Dar si slabiciunea – pentru ca nu isi alege cu grija zonele in care sa se duca. Asa ca a iesit un melanj dubios de cantecele pop, folk si blues interpretat ca la scoala de bune maniere. Si mi-a trezit un chef teribil de a vedea un concert Nick Cave.
incepusem sa cred ca am eu ceva de nu prea ma impresioneaza fatuca
been at nick cave. done that!
@delogat – si cum fu?
@Tom – nimeni nu e singur, vorba poetului. Amy Whinehouse are cateva cuvinte tare dragute despre domnisoara in cauza.
fu tare!