Despre spaga pot vorbi destul de mult, dar dintr-o postura de om frustrat ca nu intelege cum functioneaza. Nu stiu “cum se face”, “cum merge treaba”, nu inteleg apropourile subtile. Nu ma mai duc la o spalatorie auto care oricum mi se parea overpriced din cauza ca baietii de acolo s-au uitat ciudat la hartia de 5 lei.
Acum mai mult timp am decis ca oricum nu asta e ruta de urmat. Drept pentru care prefer sa fac in asa fel incat sa nu fiu nevoit sa dau spaga. Poate ca e degeaba. Am impresia ca sistemul e hranit din exterior, de cei care dau spaga, nu din interior.
As face o demarcare intre spaga si coruptie. Spaga sunt micile antetii – un pachet de cafea la administratia financiara, un buchet mare de flori la secretariat, un single malt de 12 ani la dom’ doctor etc. Si nu deschid subiectul cu spitalele.
Inteleg sensul coruptiei: dai niste bani, multi, pentru niste servicii mai deosebite pentru care e nevoie de niste abilitati si cunostinte mai deosebite. Spaga asta mica, nu o inteleg, pentru ca ea “recompenseaza” un lucru care oricum trebuie sa se intample. Nu vad de ce as da niste bani in plus ca niste oameni sa isi faca treaba pe care sunt platiti sa o faca, bani care vin pana la urma tot de la mine.
Cred, deci, ca daca contribuabilii ar inceta sa mai dea spaga, oamenii care acum din asta traiesc vor incerca sa isi rezolve problemele pe calea normala. Mi-e destul de clar ca nu sunt prea multi cei carora le place sa faca genul asta de compromis. Doar ca solutia la care a ajuns “piata” e gresita.
LE: Sau asa.
Discutii fierbinti