Inca un post patetic

Pentru momentele in care crezi ca le stii pe toate. Pentru momentele in care esti prea detasat. Pentru momentele in care uiti.

Earthlings

3

Imi lipsiti in fiecare zi.

Io, cum adica cine?

Ca orice studenta care aplica pentru postul de assistant manager, pasiunile mele sunt sportul, muzica, lectura, plimbarile si iesirile cu prietenii. Nimic special, deci.

Intotdeauna am crezut ca hobby-urile te pot descrie mai bine decat alte “coordonate”, sa zicem. Ca job/ocupatie e prea oficial, ca hobby suna bine. Pe ideea “eu sunt eu cand sunt liber”. Dar uite ca nu prea iese, decat daca intri adanc in detalii. Gen “imi place Metallica, dar numai primele albume”. Si chiar si asa…

M-am gandit la o alta intersectie de descrieri - din punct de vedere medical. In cazul meu: astm (10% din oameni au), deviatie de sept (90% din oameni au), hipermetropie (nu stiu cati, dar multi), un inceput de scolioza + un inceput de chelie.

Yeap, that’s me.

E luni pentru toata lumea?

Nu imi place ziua de azi. Desi poate ar trebui, din moment ce proiectele sunt foarte cool. Cel putin teoretic. Ce faceti cand pare sa nu mearga?

:)

Simt ca imbatranesc; uneori mi-e foarte limpede. Timpul are alt ritm, alta lungime. De obicei imi dau seama ca “acum 2-3 ani” inseamna, de fapt, 7-8. Totusi, e ceva despre care stiu exact cand a inceput, si cum, si ce inseamna. E ca intotdeauna…

Iti multumesc.

Vorbiti!

Am ajuns la o concluzie bizara: de dragul unor pretenii trebuie sa fac unele compromisuri. Unul dintr ele mi se pare foarte trist: exista anumite subiecte tabu, despre care stiu ca mai bine nu vreau sa vorbesc. Parerile difera atat de mult incat relatia, ca tot, e pusa in pericol.

In general, daca se ajunge la genul asta de discutii, daca nu se poate altfel, prefer sa imi spun repede punctul de vedere si sa ne intoarcem la o discutie safe. Intotdeauna vor existat politica, vremea si fotbalul.

Cred ca asta vine dintr-o lipsa de cultura a dialogului, a discutiei. Obisnuim sa vorim despre subiecte marunte, evitam orice are spini, iar odata ajunsi acolo o dam in bascalie. Fara ca asta sa fie ceva rau in sine. Nu prea suntem obisnuiti sa avem o discutie misto, dar de pe pozitii diferite. Rezultatul rapid si previzibil este o cearta.

De aia imi place sa vorbesc cu oamenii cu care se leaga ceva. De aia ma enerveaza sa vorbesc cu oameni cu care, desi am destule afinitati, discutiile se rezuma la banalitati - pentru ca stiu ca s-ar putea si altfel.

Eco-cars

Daca esti celebru si nu conduci o masina eco (adica un hibrid), ai cam pus-o. Cel putin in US. Nu cred ca valul va ajunge prea curand si prea puternic in Romania, dar Mihaela Radulescu conduce un Prius. Just in case :).

Sunt o persoana care incearca sa traiasca in armonie cu natura. Ma gandesc la cat consuma masina mea, alaturi de alte lucruri care ar putea avea impact asupra mediului. O sa ma rezum la masini, cel putin in postul asta.

21 iunie - se apropie iarna

Da, adica solstitiu de vara. Adica, in emisfera nordica, cea mai lunga zi din an. Privita din unghiul potrivit, ziua asta anunta ca se apropie iarna. Pana acum a crescut ziua, de acum incepe sa scada. Deci simt deja mirosul zapezii.

Pana. Din nou, da.

Azi am stat cu pagina asta deschisa doua ore fara sa reusesc sa scriu nimic. Pe de o parte as vrea sa scriu ceva, pe de alta nu mi se leaga 2 franturi de ganduri. Am observat o stare de nervozitate crescuta in ultimul timp. Nu sunt sigur ca am reusit sa depistez cauzele adevarate. Iarasi parca sunt in groapa de potential.

Vreau un concert. Un concert care sa ma puna in cap. As vrea ca maine sa cante RATM (ca tot am niste prieteni care se duc la Lisabona pentru asta) undeva in Bucuresti.

Man… acum, dupa 6 ore de cand am inceput sa scriu postul, imi dau seama ce se intampla. Depresia de inchidere de sezon. Urmeaza cateva luni lungi si fierbinti in care schiurile vor sta linistite. Ca sa va prindenti de dimensiunea problemei, inchipuiti-va ca e 2 iunie si eu inca nu am schimbat cauciucurile de iarna si nici nu am dat jos portbagajul de schiuri.

Bun si blogul asta la ceva…

Mic, da’ linistit

De 1 Mai, jumatate din stiri au fost despre mici. Mititei, adica. Am aflat istoria micilor, cam care e pretul, cam care sunt retetele si cum fiecare bucatar are reteta lui secreta. Am vazut chiar si cel mai mare mic din lume (ce joc de cuvinte inspirat, zau), care a avut 30 m si a fost facut la Navodari.

Ba chiar PSD-ul a organizat o treaba in Parcul Izvor unde eroul principal a fost acelasi mic. Extraordinara idee, sunt sigur ca au mai castigat cateva voturi.

Asta in timp ce in capitalele serioase, si nu numai, au loc manifestari anti-globalizare, anti-capitalism samd. Inca o confirmare ca suntem un neam de oameni pacifisti si linistiti si cuminti pana in maduva oaselor. Mai bine incingem un gratar decat sa ne luam la harta, nu?