Avem echipa
10 07 2008
Comentarii : No Comments »
Tags : panou
Categorii : bd
Am o obsesie cu cablurile din oras. Una dintre multele, ce-i drept. Sunt intersectii in care abia se vede soarele de fire. Colaci pe stalpi si 1000 de cabluri intre blocuri, stalpi. Cica s-ar putea sa dispara. M-as bucura maxim.
Jean Motanul (vezi foto) e adoptabil. A fost gasit intr-un club, unde o ardea pe jazz si blues. Acum e intr-o casa alaturi de alt motan. Totusi, e cam complicat cu 2. Asa ca daca cineva isi dorea o matza si nu stia de unde sa ia, sa lase un comment mai jos si se rezolva repede.
E sanatos, mananca bine, va fi vaccinat samd.
LE. Jean si-a gasit un camin primitor. Nu mai dati navala, deci. S-a decis ca viata in 2 motani e fun.
… omul care nu a spus nimic concret. Niciun program, nicio idee, nimic. Dar o pozitionare foarte populista, foarte comerciala. Independent, bucurestean, jmecher. Genul “pe asta nu il faci asa usor”. Suna cunoscut? Suna…
Problemele de acum incep. Cred ca asta e un semnal de alarma pentru Basescu. Practic PSD-ul a castigat a doua functie in Romania. Sau a pierdut zona anti-PSD? Probabil ca asa e mai corect.
Daca pana acum a fost balci, mi-e frica sa ma gandesc la ce urmeaza. Ganditi-va la o disputa Basescu-Oprescu.
Am avut un weekend aniversar - 10 ani de cand s-a terminat aventura cu liceul. Vreau doar sa spun ca am niste colegi foarte-foarte cool. Stiam de atunci, dar e misto ca mi se confirma dupa atata timp.
Cand i-am vazut pe toti (aproape) adunati vineri in frumoasa bodega… i felt good. Daca sunt pe jumatate cat majoritatea fostilor mei colegi de liceu, sunt tare. Mi-a placut ca sunt tineri, sunt lejeri, sunt de viata… Way to go. Sa va vad peste 10 ani, dragilor :).
Aseara am sarbatorit ziua barbatului (as if) la frumosul restaurant Dada. Elegant, chic, cochet, cu meniu de oameni subtiri si combinatii misto (andive, nuci, alune, gorgonzzola si caramel, de exemplu). Numai ca brusc peisajul s-a schimbat si am picat figuranti intr-un film romanesc.
Ce s-a intamplat? Niste baieti din cartier (zona Matei Voievod, Matasari, Agricultorilor) au venit sa se simta bine. Si cum mancarea indemna la bautura, bautura la ce sa indemne daca nu la muzica? Norah Jones nu imi place nici mie prea mult, asa ca i-am inteles pe baieti ca au preluat initiativa ca sa mai dezmorteasca putin atmosfera cam linistita.
Asa ca nu a trecut mult si si-au facut aparitia alti baieti dotati cu tot ce trebuie: acordeon, clapa, vioara, amplificator, boxe si restul ustensilelor necesare pentru o cantare frumoasa. Exact asta a urmat: “pentru toti hotii, i-auzi ce zice…”.
Pentru ca daca biznisul merge bine, nu mai ai de ce sa te duci la Stere. Mergi la Dada, si poate iei si o haina mai deosebita.
Abia s-a terminat ultimul 007 pe HBO. Da, sunt atat de lenes. Nu numai ca nu m-am deplasat pana la cinema ca sa il vad, dar nici macar nu l-am dat jos. Si numai HBO e de vina.
Ei, deci am vazut Bond. Si am ajuns la concluzia ca si Bond e baiat bun. Suferta, si-o fura din cand in cand, e salvat de soarta, cand nu e salvat de altii… Tot tacamul. E un tip mult mai uman decat pe vremea ultra-cool-ului Brosnan. Abia il astept pe urmatorul.
Aseara ar fi trebuit sa ne intoarcem in Bucuresti, ca urmare a unei deplasari in frumosul oras Busteni. Scopul vizitei - una dintre ultimile ture de schi.
Ce se-ntampla? Nu am plecat aseara, am plecat azi (luni) dimineata, la rasaritul soarelui, cand Bucegii sunt portocalii. Adica pe la 7. Cam aglomerat, dar nu m-am plans. Asta pana la intrarea in Saftica, unde am avut impresia ca sunt pe alta planeta. Coada de intrare in Bucuresti era la aproximativ 20 de km. 20 de km de mers la bara si frecat primele doua trepte ale cutiei de viteze.
Cand am ajuns la Prisma am crezut ca l-am prins pe Doamne-Doamne de un picior. Am facut dreapta spre Buftea. Miscare gresita. Pe drum niste gropi ca de meteorit si bariera - semne evidente ca ar fi trebuit sa ma intorc, dar nu am facut-o. Am continuat. Si am intrat intr-o noua coloana. Din Buftea pana in Bucuresti am frecat aceleasi trepte ale cutiei de viteze.
Si asa drumul a durat 3 ore si ceva, spre 4. In loc de 2 cat ar fi durat daca plecam duminica seara. Asa ca beware!
Putine lucruri ma deprima atat de mult precum statul in trafic. In Bucuresti aproape ca m-am obisnuit sau, oricum, aproape ca inteleg. Dar atat. Cand traversam Saftica aproape ca imi doream sa fie un accident. Unul minor, dar un accident, dupa care circulatia sa reintre in normal. Probabil ca termenul asta de normalitate e problema si ar trebui redefinit…
Cum o fi sa ai un Fiat 500 cu senzor de parcare?
Are foarte multe optionale cool - acoperis din sticla, tot felul de stickere, badge-uri si insertii misto de crom, si lista mai poate continua mult si bine. Dar, de departe, cea mai tare optiune mi se pare senzorul de parcare. Si, pentru fanii adevarati, exista chiar si husa de protectie pentru Fiat-ul 500 vechi la modicul pret de 436 de euro. Cred ca un Fiat 500 vechi poate fi gasit mai ieftin de atat :).
Dar, totusi, senzor de parcare?
Cred ca o sa urasc foarte tare NATO cateva zile. Cartierul meu arata deja ca inainte de revolutie - cand circulatia era inchisa pe 13 Septembrie, si erau foarte putini oameni pe strada. In schimb este PLIN de politie. Pe o distanta de vreo 500 m cred ca sunt cel putin 20 de organe. Cred ca intram in stare de asediu. Oare o sa am voie sa imi plimb cainele?
De la masina mi-am laut gandul. De maine mergem pe jos spre serviciu.
Discutii fierbinti