Budapesta, cum ar veni

Am fost dus la Budapesta ca urmare a bunei purtari din ultimii ani :). 2 nopti pe tren au farmecul lor, pana la urma.

Budapesta e asa cum am vazut-o ultima data. Doar ca acum am avut 3 zile in care sa intru in atmosfera. La prima vedere, orasul e curat, frumos si foarte verde. Exista paduri in Budapesta. Nu prea sunt blocuri. Bine, aici vorbesc de ce se vede din centru si de pe varful dealului. In zona veche, strazile arata foarte aproape de ce vedem la Sibiu.

Peste tot am mancat foarte bine. Dar e o provocare pentru niste vegetarieni ca noi, pentru ca specialitatile unguresti sunt aproape in exclusivitate pe baza de carne. Asa ca am mancat, as usual, de la italieni.

Exista si un downside - orasul pare exploatat la greu de turisti. Din zona Bastionului Pescarilor se vede cel mai bine: pe Dunare vapoarele se plimba in continuu; sus, pe deal, autocarele se descarca in continuu cohorte; podul cu lanturi, acum inchis pentru un soi de festival, e sufocat de oameni, iar pe Vaci se face shopping intensiv. Sunt cateva zone in care concetratia de turisti e maxima. Pe acolo am fost si noi zilele astea. Daca am mai fi avut cateva zile de explorat si restul, ar fi fost perfect. Asa ramane pe data viitoare.

Imi zice cineva cum a fost la UNKLE? Din tot Bestfest-ul, e singurul lucru pe care as fi vrut sa il vad.

Prin Brasov

In weekend, intre 2 zile de schi, am dat o fuga pana la Brasov. Oh, boy, ce oras frumos… E bine la Brasov. Dupa ce faci stanga la semaforul ala mare, totul e cum trebuie. A si fost o zi foarte frumoasa - soare, cald. Din Piata Mare se vede un deal pe care se construieste un cartier rezidential, of course. Nu ca ar fi rau. Se vad perfect doua lumi, stand pe bancutele din jurul fantanii.

Dar postul asta e despre mancare, de fapt. Am gasit un restaurant undeva intr-o piateta mica pe langa cea Mare. Restaurantul se numeste Bistro del Arte, iar piateta George Enescu. O iei prin gangul de langa KFC si ajungi in locul cu pricina. Doua lumi, cum ziceam :).

E mic, e cu picturi pe pereti si cu sculpturi pe langa mese. Toate cred ca sunt si de vanzare. Asta e asa, de atmosfera. Si e bine. E de stat, de vorbit, de mancat. Nu e genul de bodega in care sa te duci la bere, ci, mai degraba, un vin. Am mancat o supa de ceapa cam ca la Paris. Daca as fi carcotas as gasi ceva minusuri, dar bottom line a fost delicioasa. Si au urmat niste paste quattro-formagi. Bune, de asemenea.

Am citit si un anunt de angajare - oamenii cauta ospatari. Pe langa limba engleza, se cer cunostine de geografie si istorie a Brasovului. Si alte lucruri de finete.

Nu ca m-as angaja chelner - desi in bodega asta ideea nu pare chiar asa rea, dar Brasovul cred ca e un oras in care se poate trai frumos. Mike, asa e?

Paris, France

Deci cum e la Paris? Man, e bine. Am plecat nu foarte entuziasmat, ma gandeam ca la cat de turistic e orasul asta, sigur nu o sa imi placa prea mult. Wrong! Parisul e, intr-adevar, Orasul Turistic. Dar e pentru ca e, cum ar veni. Nu a fost construit sa fie turistic, ci a ajuns reperul, baza, t zero.

Sunrise in Delta

VSD am fost in Delta, cu baietii si fetele cu care imi petrec intre 8 si 10 ore pe zi, asta cand nu intervine ceva… cum ar fi un pici. Dar despre asta cu alta ocazie.

In Delta e frumos. Din nou ma vad nevoit sa imi recunosc incapacitatea de a folosi limba romana. Atat e de frumos in Delta. Am vazut atatea animale cum nu am vazut adunat in ultimii 10 ani. Marea vedeta a fost enotul (care se mai numeste si bursuc cu barba sau, pe numele adevarat, Nyctereutes procyonoides), pe care l-au vazut numai cei alesi, si care este un animal foarte rar. Barcagiul nostru nu vazuse inca vreunul anul asta. Evident, a fugit inainte ca cineva sa apuca sa ii faca vreo poza.

Altfel, pelicanii sunt multi si strambi, batlanii sut gri si simpatici, gainusele sunt multe si se plimba grabite pe nuferi.

Sulina arata ca un ghost-town din vestul salbatic, parasit acum 50 de ani si de oameni si ramas in grija cainilor de toate marimile si in care oamenii s-au intors acum 2 saptamani.Foarte multe case parasite, foarte multe vile superbe in paragina… liniste, turisti, barci legate de pontoane. Un loc dubios, asta e sigur.

Dupa astea 3 zile nu pot sa zic decat ca as vrea mai mult. Problema cu Delta e ca e un loc foarte scump, ca destinatie turistica. In plus pe mine ma incearca sentimente amestecate vizavi de oamenii pe care ii vezi/simti in zona. Nu am nimic cu pescarii care se duc o saptamana in Delta sa pescuiasca cu 10 undite intr-un loc la umbra. Am ceva cu padurile taiate, am ceva cu stufarisurile care ard, am ceva cu gipanurile iesite la vanatoare si mai am si altele.

Noi am stat la hotelul Sunrise, care are 4 stele pe site si pe pontonul din Tulcea de unde te iau “rapidele”. El are, de fapt, 3 iar mancarea e de una :). Dupa nume, ar trebui ca oricine sa isi dea seama ca e ceva dubuios. Stai pe bratul Sulina langa satul Crisan si te cheama Sunrise…

Trecand peste orice, mergeti in Delta. Inca e un loc frumos.

Pe munti

A fost actiune din plin. Traseul pe care il urmaream era, deci, Busteni - Babele (cu cabina) - Omu - Tiganesti - Malaiesti - Diham - Busteni. Iar noaptea fie la Malaiesti, fie la Diham.

Am inceput cu stangul, cum ar veni, din moment ce la ora 9 fara 10 la telecabina de Babele era coada de 2-3 ore. Asa ca am schimbat traseul: Sinaia - cabina pana la 2000 - Piatra Arsa - Babele aso. Pe la Piatra Arsa am aflat ca amicul Vlad si familia si inca niste prieteni erau pe drum spre Diham. Nu peste mult timp ne-am dat seama ca pentru a ajunge in Diham nu ne mai permitem ocolul pe la Tiganesti, asa ca ramane pentru data urmatoare.

Pana la urma am reusit sa facem tot traseul, cu eforturi sustinute si cu urmari vizibile: arsuri si/sau rosaturi de bocanci si/sau febra musculara. Partea cea mai spectaculoasa a fost coborarea destul de radicala de la Omu pana in Glajarie, prin Hornu Malaiesti. De revenit pe aici oricand, peisajul e incredibil. In curand revin si cu poze, sper.

Dupa un urcus care ne-a pus capac am ajuns la Diham cam rupti. Perspectiva de a intinde cortul samd nu mai parea asa roza, asa ca am sarit in cate un picior de bucurie cand am aflat ca putem dormi intr-o camera civilizata. Ceea ce s-a si intamplat dupa o cina foarte buna si un pic de socializare in fata focului.

Dimineata ne-am urnit, dupa micul dejun, din nou foarte bun, catre Gura Diham si cam asta a fost inca o plimbare prin muntii patriei.

Cateva concluzii:

- la cabana Babele nu poti sa arunci gunoaie pentru ca nu exista cosuri. Replica este “noi platim ca sa ni se ia gunoiul de aici, asa ca pe al vostru vi-l duceti in rucsac pana jos”. Asa se explica mizeria din jurul cabanei. Nice work!

- la cabana Omu exista cosuri de gunoi. Ca si la Malaiesti, care inca nu e gata.

- in curand cabana Malaiesti va fi gata. Nu stiu ce inseamna curand, banuiesc ca pana in toamna. Asta chiar ca e o veste buna, mai ales pentru cei care nu au prins vechea cabana. Asa o vale merita si un asezamant frumos.

- la Diham mancarea e foarte buna. Curtea e la fel de plina de resturi din vechea cabana, materiale de constructie samd. Nu arata prea bine, all-in-all. Foarte multa lume, cel putin in week-end-ul asta. Asta e bine si sper sa fie in continuare lumea multa la cabana asta.

- abia astept urmatoarea tura.

Finally. some action

In sfarsit ajung pe munte. Prima data anul asta. Traseul cel mai probabil: Babele - Omu - Hornurile Tiganesti - Malaiesti - Diham. Revin cu poze si alte impresii.

Sibiul fara cuvinte

Sibiul vara

Am zis ca revin cu Sibiul, iaca.

La Sibiu se ajunge greu. Sa iesi din Bucuresti e cosmar, Pitestiul e si mai rau iar intrarea in Sibiu seamana cu traseul Otopeni-Baneasa. Iar pe Valea Oltului am luptat cu stihiile dezlantuite ale naturii. E o destinatie numai pentru cei care chiar vor sa ajunga acolo, dupa cum se vede. Sau pentru cei care merg cu trenul :).

Sibiul nu arata ca alte orase din Ardeal. Nu are cartierele de blocuri urate si dubioase, nu are cartierele de case care stau sa pice si e foarte curat. Dar e o diferenta mare inte ce e in Piata Mare si imprejurimi si restul orasului. Se vede unde stau turistii si pe unde le place sa se plimbe.

Cat am stat in Sibiu am vazut, in afara de concerte, cam tot centrul vechi (cred ca e singurul centru, de altfel) biserica evanghelica si Muzeul Astra. Biserica Evanghelica e maaaaare si frumoasa. E in Piata Huet, care formeaza impreuna cu Piata Mare si Piata Mica zona cea mai frumoasa a Sibiului. Biserica are orga, fresce, vitralii, tot ce trebuie. Si multe cripte cu un singur locatar roman - fii-su lui Vlad Tepes. Are si o poveste interesanta toata treaba asta, dar nu ii iau mancarea de la gura ghidului bisericii. Piata Huet e intr-o alta lume decat Piata Mare si Piata Mica. E cea mai mica dintre ele, cea mai ascunsa, mai putin populata, fara terase si zgomot. In timpul concertelor din Piata Huet nu se auzea aproape nimic.

Muzeul Astra face din Muzeul Satului din Bucuresti o mica ingramadeala de case si alte acareturi. In Muzeul Astra poti sa mergi ca la iarba verde. Are un lac frumos in mijloc pe care poti sa te dai cu diverse ambarcatiuni. E organizat pe ocupatii si mestesuguri: zona morilor, zona pastoritului, zona tesatorilor etc. Ce e impresionant in tot muzeul asta e ingeniozitatea cu care sunt folosite unelte simple. Chiar si alea complicate sunt foarte simple. O vizita decenta a muzeului se face in cel putin 1 zi. Eu am stat 2 ore.

Despre centrul Sibiului nu mai zic decat ca e foarte reconfortant sa te trezesti sambata dimineata pe racoare si sa te asezi pe o terasa in Piata Mica, sa bei o cafea si sa mananci un sendvis bun. Si pe la 11, cand inca nu te-ai trezit ca lumea si nici nu te-ai miscat de pe terasa, sa vina niste italiei care sa cante putin jazz, nici prea tare, nici prea incet, nici prea lent, nici prea rapid, lumea sa aplaude incet fiecare melodie. Dupa aia, mai spre pranz, e sanatos sa te intalnesti cu oameni pe care ii cunosti, sa iti faci cunostinte noi, sa stai cu o bere in fata si sa nu te grabeasca nimeni. Asa e normal, cred. As vrea sa pot sa fac asta in Bucuresti, nu in weekend, ci in timpul saptamanii in drum spre serviciu.

Normal, deci. La Sibiu e asa cum trebuie.

Sa-ti arat Bucurestiu’ noaptea

Sau ziua, nu conteaza.

Am un amic pe care o sa viziteze in curand Bucurestiul. El nu e din Bucuresti, prietena lui nu e din Europa. Omul m-a intrebat ce ar trebui sa vaza in Bucuresti, pentru ca in afara de Casa Poporului si cateva muzee nu stie nimic.

Eu i-am zis sa mai adauge Cismigiul, Herastraul si zona Lipsacani si sa considere subiectul incheiat. Dupa care m-am gandit ca e suspect de putin. Adica vorbim de Bucuresti, capitala Eurpeana, atestat documentar acum cateva sute de ani (5-6, cam asa, nu?) samd. Ce ii spuneti unui strain care vrea sa vada Bucurestiul?

Scoatem din discutie Snagov, Cernica, Mogosoaia etc. Si restaurantele, bodegile si cluburile. Si nu discutam nici despre Zabrauti sau alte zone bune.

Care sunt destinatiile turistice ale Bucurestiului? Cu liniuta de la capat, va rog.

St Anton (4)

Pe drum incoace - ziua 1

Dimineata devreme, dupa al 6lea mic dejun identic si deloc bogat, plecat spre Budapesta. Vremea - destul de proasta cat sa ne faca in ciuda ca plecam: nimgea. Asta a insemnat ca iarasi nu am vazut nimic din muntii din zona. Traficul destul de greu in prima parte, dar dupa Slazburg s-a linistit.

Pana in Budapesta am facut in jur de 8 ore, cu tot cu pauza la Paprika pentru mancare. Ziua, chestia arata mai dubios decat ziua. Arata ca un balci parasit, dar bantuit de niste zombie. Noi eram o parte din ei.

Am ajuns si in Budapesta, unde evident ca ne-am pierdut. Am cumparat o harta de 5 euro si am inceput sa navigam pe unul dintre dealuri - ala cu palatul regal. Dupa aproape o ora am ajuns si la hotelul nostru, Normafa, amplasat in ceea ce am inteles de la taximetrist ca ar fi cea mai scumpa zona a orasului. Frumos la hotel, dar cam departe de zentrum.

In jur de 20.00 eram pe Vaci Utca, ca tot turistul care ajunge in Budapesta. Am gasit un loc de mancat, dupa care am ramas singur in Budapesta, la o plimbare noctura. Dupa ce am facut un tur de vreo 2 ore si ceva am decis ca e timpul sa ma duc sa iau un taxi. Am ajuns din nou pe Vaci, unde niste fete m-au poftit sa bem un paharel. Le-am refuzat foarte politicos si m-am dus la taxi. Unde am aflat ca un paharel cu fetele cu pricina m-ar fi costat cateva mii de euro si s-ar fi lasat cu “talk, talk, talk, no freaky-fuck”. Asa mi-a zis taximetristul. Am reusit sa trec si peste o posibila deziluzie, deci.

Pe drum incoace - ziua 2

Ce mai e de zis? Ne-am ratacit din nou in Budapesta, pe malul celalalt. In cele din urma am nimerit iesirea spre Arad, in 3 ore eram in Arad, si in alte 11 la Bucuresti, dupa o Vale a Oltului destul de creepy. Dupa ce vezi Austria si Ungaria din masina, cand intri in Romania incepi sa ai tot felul de sentimente contradictorii: sa pleci sau sa nu mai stai?

Sper ca nu am uitat nimic important. Daca, totusi, am facut-o, las munca de completare a acestor insemnari viitorilor mei biografi.