Daca va mai intrebati ce face Luigi, aka Luis / Luiz / Ludovic / samd, ei bine am fost informati. Face foarte bine. A legat o stransa prietenie cu o matza, dupa cum se poate vedea si din poza de mai jos. Pe Knoli, dulaul fioros din partea dreapta, cred ca l-am mai prezentat pe aici.
A, sa nu uit. E mai usor cu cateva grame. Va prindeti voi de unde au disparut, ca nu e tocmai greu.
Luigi e numele pe care noii stapani l-au ales pentru the funny dog formally known as Luis. Cred ca le sunt mai simpatici italienii decat francezii 
.
Cu mare bucurie anunt ca povestea continua foarte fericit pentru Luigi. Zburda intr-o gradina mare, impreauna cu alti 5 caini (4 batranei si 1 junior). Are chiar si o balta in care sa se racoreasca in zilele toride. Knoli, juiorul, e umbra lui Luigi. L-a ajutat foarte mult sa se acomodeze: i-a prezentat pe rand toate jucariile lui si s-au jucat in primele zile pana spre dimineata. E, in continuare, foarte incantat de momentele in care primeste mancare si e la fel de hulpav.
Stapanii par sa se fi indragostit si ei de Luis. Ne trimit cate un mail la 3-4 zile in care ne tin la curent cu noutatile si au grija sa puna si niste poze la pachet.
Ultimile zile impreuna cu Luis au fost foarte misto. Ne-am plimbat pe insula de pe Dunare din Viena, am dormit impreuna in cort, asta dupa un drum lung de peste 12 ore. Btw, cred ca baietii de la spalatorie care au trebuit sa scoata tot parul de caine din masina nu il iubesc prea tare pe Luis. Sau pe mine .
In poza se da bine pe langa Maxi, care pare sa fie marele boss.
Cam asta e povestea so far. Cred ca in momentul asta Luis e unul dintre cei mai fericiti caini care au existat vreodata. Ma bucur foarte mult ca am putut sa ii dau o mana de ajutor.
Ultima noutate despre Luis e ca a descoperit viata la munte, dupa doua weekenduri consecutive in care si-a facut de cap intr-o curte si o casa cu vedere spre Caraiman.
E tot slabut, dar a pus pe el ceva in ultimul timp. Asta si pentru ca am revenit la 3 mese pe zi, fapt care ii convine de minune. Mai schiopateaza, mai ales daca se joaca mult si oboseste. Probabil ca va ramane cu o sensibilitate la picior pentru totdeauna. Si cu o cicatrice. Si cu 2 falange sudate nu tocmai drept. Dar in afara de asta, Luis e un munte de energie si de buna-dispozitie. In plus, este cel mai pasnic si mai docil caine pe care il stiu. Si printre cei mai simpatici.
La oboseala devine si mai simpatic. E genul de caine care adoarme vorbind cu tine. Acum e atent la ce se intampla, in secunda urmatoare a adormit.
Cum ziceam, rolul nostru a fost de a-l pune pe picioare si de a-i gasi o casa. Prima parte merge bine, dupa cum vedeti. A doua – asa si-asa. Acum vreo 2 saptamani, am pus un anunt pe un site austriac. Cum nu avem alte oferte so far, cel mai probabil in a doua jumatate a lui august, Luis va cuceri Viena.
Am fi vrut sa fie mai in zona, sa il mai vedem, sa ne mai vizitam. Oferta inca e valabila, dar acum are si termen .
Astazi se face fix o luna de cand il gazduim pe Ludovic, aka Luis/Luiz.
Pentru cine a deschis mai tarziu aparatele, l-am luat pe vremea cand aproape ca avea un picior in minus. Intre timp, rana e din ce in ce mai mica – probabil ca mai dureaza inca o saptamana pana se va inchide de tot. Acum arata ca o cicatrice de razboinic.
Aproape ca am terminat cu vaccinurile, am scapat de guler, iar rana nu mai trebuie bandajata.
Din pacate tot nu i-am gasit un/o stapan/a. In primele zile/saptamani, s-a oferit foarte multa lume sa ne ajute in acest demers, dar entuziasmul probabil ca s-a stins. E de inteles cumva, sa plasezi un caine care nu e de rasa nu e cel mai usor lucru de facut.
Pe de alta parte, Han – titularul postului pana la urma, incepe sa dea semne de nerabdare. In ultimile zile a devenit mai retras si destul de irascibil. Toata situatia asta ne pune intr-o pozitie in care nu voiam sa ajungem si studiem posibilitatea sa il transferam pe Luis intr-un adapost/pensiune.
Oferta ramane valabila. Daca il transferam, nu inseamna ca il abandonam, ci ca vom continua sa ii cautam stapan. Doar ca nu va mai sta la noi.
Pozele sunt de sambata, deci foarte recente. Daca vi se pare ca e simpatic, trebuie sa stiti ca nu prea e fotogenic.
Incep cu concluzia: e din ce in ce mai bine.
Piciorul se reface vazand cu ochii, am inceput vaccinurile, iesim in parc cel putin 1 data/zi. Ii si place in parc si ar vrea sa alerge, dar e cam greu in 3 picioare. Vestea si mai buna e ca a inceput sa puna in pamanat piciorul lovit. Continuam tratamentul – toaletare, bandaje noi si antibiotice de 2 ori pe zi. Daca o tine tot asa, cred ca in vreo 2 saptamani vom avea o cicatrice, nu o rana.
Mananca bine, e mai vioi pe zi ce trece si incepe sa se poarte ca un pui normal. Cu bune si cu rele. Pare foarte sociabil. Nu ii e frica de alti caini, indiferent cat sunt de mari. Si e si ascultator, vine foarte repede cand e chemat. Cred ca ii e frica sa nu fie parasit or smth .
Oferta de adoptie e inca in picioare.
Cateodata ma intreb cat de eficient e blogul asta. Daca ajuta si la altceva decat ca imi da mie un spatiu in care sa ma desfasor ocazional. Acum a venit momentul in care il testez pe bune. Deci, in urma acestui articol, un caine de 4 luni ar trebui sa isi gaseasca un stapan.
Il cheama Ludovic din cauza gulerului imperial pe care il poarta. Pe care il poarta din cauza ca nu are voie sa isi deranjeze pansamentul de la labuta dreapta din spate. Care labuta nu arata bine deloc, acum. Are niste mici fracturi la falange si o rana deschisa pe aproximativ 1/2 din partea inferioara a labutei.
Ludovic are 4 luni (give or take) si cand nu sta latit pe o patura, topaie prin casa in 3 picioare. Cea mai mare bucurie in scurta si complicata lui existenta de pana acum e sa manance si sa bea apa.
Teoretic, tratamentul pe care il urmeaza acum ar trebui sa dureze in jur de o luna. Suntem in faza in care ii schimbam pansamentul, ii toaletam rana si ii dam antibiotice de doua ori pe zi. Are sanse de 80% sa reuseasca (tratamentul) si sa ramana cu 4 picioare. Chestia verde nu e un servetel, cum poate parea, ci o fasa autoadeziva care vine peste pansament. Tocmai l-am deparazitat si ar trebui sa incepem si vaccinurile.
As vrea tare mult sa ii gasim un/o stapan/a care sa duca pana la capat tratamentul si care sa aiba grija de el in continuare. Pare un caine foarte atasat si recunoscator. E si foarte curajos. Cand l-am gasit, sambata seara, se plimba prin cartier tarandu-si piciorul bolnav cu care ingrozea toti privitorii. Acum nu prea se plange decat atunci cand ii schimbam pansamentul, chestie care sunt sigur ca e extrem de dureroasa. Chiar si asa, nu e deloc agresiv, nu incearca sa scape sau sa muste. Doar scanceste sau urla, dupa caz.
Bun. Asta e tot. Daca nu va pasioneaza ideea, poate dati linkul mai departe. Ne oferim tot sprijinul pentru persoana care va ajunge sa ii fie stapan/a.
Discutii fierbinti