We live in a delusion (2)

Inca nu mi-am revenit dupa concediu. Apropo, exista depresie post-concediu? Da, exista. Tema pare intens documentata. Nu stiu exact cum e in alte parti, dar la mine mi-e destul de clar. Are legatura cu un post mai vechi din care razbate o urma de optimism.

Intre timp – doar cateva luni, de fapt – mi se pare ca lucrurile stau ceva mai rau. Pentru ca nu stiu exact cum sa fac/facem ca fiecare micro-univers “mai bun” sa se uneasca cu altul, tot “mai bun” si tot asa. De fapt cred ca, daca e sa se intample asa un sir de evenimente fericite, asta nu se va intampla decat peste foarte mult timp. Mi-ar placea sa fiu in zona atunci.

Trecand peste problema traficului doborator, diferentele sunt mult mai multe si mult mai mari. Ba chiar traficul pare o chestie realizabila.

Revein la excursia prin tari straine: am incheiat-o cu o seara intr-un Sibiu asediat de turisti. In Piata Mare avea loc un festival medieval or smth. Iar in Piata Mica terasele, altadata micute si cochete, s-au revarsat pana la drum. Pe de alta parte, am gasit centrul de informare turistica deschis la ora 8.00 si, mai mult, si o cazare foarte buna prin acelasi centru.

Am convingerea ca Sibiul este “a delusion”. Este o oaza de aproape-civilizatie. Acum cand ma uit pe cele cateva poze cu Sibiul imi vine in minte Berna. Evident, si cu ceva proptele care tin de autosugestie.

Postul asta are scopuri mai degraba curative. Aveam nevoia de o inchidere a posturilor despre vacanta. Sa ne fie de bine!

Elvetia in 5 zile – Grindelwald

Grindelwald e un sat la poalele Alpilor Bernezi. Cele 3 varfuri celebre Jungfrau, Eiger si Monch formeaza Bernese Oberland. Sau Top of Europe – denumirea mai comerciala si mai turistica. Vara e un paradis pentru catarari, drumetii, fotografi samd. Iarna presimt ca e o statiune de schi foarte scumpa .

Din Grindelwald pleaca o linie de tren catre Jungfrau. Nu ajunge chiar la 4158m, ci se opreste pe la 3454m, la Jungfraujoch – intre Jungfrau si Monch. Constructia in sine este un lucru uimitor, cu atat mai mult cu cat a fost inceputa in 1896 si a durat 16 ani.

Calatoria cu trenul este unul dintre punctele majore de atractie ale zonei. Iar pretul e pe masura – 100 euro/pers. Noi am zis pas, de data asta. Ne-am multumit cu o gondola care ne-a dus din Meinringen pana la Mannlichen. Am aflat ca e cea mai lunga gondola din Europa. Normal .

Vremea nu a fost chiar cea mai buna. Ne-am plimbat pe sus vreo 2-3 ore si cam asta a fost tot. In mod sigur voi reveni intr-o vara aici. E o zona cu sute de trasee – de toate dificultatile si lungimile, iar ce iti vad ochii aici e greu de descris. Daca aveti un aparat de fotografiat bun, nu il uitati. Daca nu aveti, faceti cumva rost de unul cand ajungeti aici. De fapt, ajungeti oricum aici. E un loc impresionant si asta e tot ce conteaza.

Elvetia in 5 zile – prin pasuri

Partea cea mai spectaculoasa a Elvetiei nu e in orase, oricat ar fi de tari. E prin munti. Imaginile standard din calendare, save-screen-ere, ambalaje de ciocolata etc – varf de munte, lac cristal si iarba perfect verde – chiar exista. La tot pasul.

In Elvetia sistemul de autostrazi este, evident, foarte destept si avansat. Dar mai exista drumuri normale, cu o banda pe sens si sute de serpentine. Echivalentul din Romania ar fi Transfagarasanul. Minus gropile, mizeria si inghesuiala bine cunoscute. Ei, drumurile astea ajung prin cateva pasuri celebre.

Pentru noi, primul a fost Sustenpass (2224 m), din care insa nu am vazut nimic. In sambata cu pricina s-a lasat o ceata de care nu am reusit sa scapam aproape deloc. Si cu cat urcam, cu atat ceata era mai densa. Intr-un fel simteam peisajul din jur, dar nu il vedeam.

In zona sunt mai multe asemenea drumuri care ajung la inaltimi de +2000m. Un punct bun de plecare este oraselul Innertkirchen. De aici, in directia S-E incepe distractia. Catre E este Sustenpass, catre S sunt Grimsel si Furka. Asta a fost destinatia la doua zile dupa semi-esecul de la Sustenpass. Acum mi se pare o idee tare buna un circuit cu sosire si plecare in Innertkirchen.

Si, boy, oh boy, a meritat. Privelistea pe care o ai pe tot drumul dintre Grimsel si Furka este absolut fenomenala. Cred ca un sofer care sufera de rau de inaltime ar avea probleme pe aici. Diferentele de nivel sunt si ele destul de mari. Urci intr-o sa, cobori intr-o vale si urci catre urmatoarea sa.

Ce gasesti pe drum? O gramada de ciobani, ca altfel nu stiu cum sa le spun, care vand branza si unt. Mai dai de siruri lungi de motociclisti, de masini de epoca sau foarte sport, de preferat decapotabile. Drumurile astea sunt un rai pentru asa ceva. Si, cel mai impresionant, vei intalni zeci/sute de biciclisti. Genul Turul Frantei. Oameni de toate varstele care urca si coboara pe niste drumuri infernale pentru sportul asta. Biciclisti, motociclisti, masini de epoca, masini de viteza si tursiti ametiti – cu totii impart drumurile astea foarte elegant.

Cand ma uit acum la poze imi dau seama ca o investitie intr-un aparat foto bun isi merita toti banii. E pe lista, deci. Ca si o vacanta de vara in care sa fac la picior toata zona asta. Sau zona Grindelwald, dar despre asta in episodul viitor.

Elvetia in 5 zile – Berna

Povestea cu plimbarea din Elvetia continua. In episodul de astazi – Berna.

E greu de crezut ca tocmai Berna e capitala Elvetiei. Si Zurich si Geneva sunt orase mult mai mari si mai cosmopolite. Momentul in care mi-am adus aminte ca suntem in capitala a fost cand am trecut prin cartierul de ambasade.

Senzatia pe care mi-a lasat-o Berna e foarte ciudata, dar in senzul bun al cuvantului.

Avem centrul medieval care arata senzational si care e dominat de Zytglogge. Adica ceasul cetatii – un ceas construit in secoul 13, cu mai multe complicatii decat majoritatea ceasurilor de mana. Sunt convins ca nu se putea construi asa ceva decat in Elvetia. Asta brand de tara!

Dupa care avem raul care Aare care trece prin tot orasul ca o potcoava. E, in acelasi timp, un loc de balaceala genial. Mai mult, e folosit aproape ca un mijloc de transport. E simplu: urci pe rau cat ai chef, iti pui toate hainele intr-o geant impermeabila care se inchide etans, te arunci in rau si iesi unde ai treaba/chef.

Avem si campingul in care m-as muta si maine. Arata ca un colt din Herastrau in zilele lui cele mai bune, iar in loc de lac avem tot Aare. Noi eram dotati cu arzator, butelie etc. Nu a fost cazul, am folosit plitele campingului. Incomparabil mai misto decat campingul din Viena.

Revenind la oras, avem o catedrala gotica (normal), din care in ultima noastra noapte acolo se auzea un concert de orga de pe alta lume. E greu de descris senzatia. Brusc mi-am dat seama ca orasele medievale pastreaza cumva o latura  intunecata pe care, in general, si-o mascheaza. Noaptea se vede destul de bine. Iar daca pui si un sunet solemn de orga, lucrurile devin chiar interesante.

Cam asta a fost Elvetia urbana. Maine, Elvetia montana. Or smth.

Elvetia in 5 zile – Luzern

Dupa prima zi de Zurich, am dat o fuga pana la Luzern.

O paranteza. In general distantele in Elvetia sunt foarte mici. Iar autostrazile sunt foarte eficiente, deci si timpul petrecut in masina e scurt. Totusi, densitatea de lucruri de facut si vazut e foarte mare. Noi, de exemplu, am renuntat sa mai ajungem la Geneva (Mattherhorn, Mont Blanc, alea-alea) si nici la Basel nu am mai insistat sa mergem.

Bun. Deci la Luzern. Dupa ce am parcat in prima subterana in care am putut intra, am constat ca orasul e foarte mic si ca eram exact langa centru. Vechi, evident. Primul lucru vazut a fost Kapellbrucke (adica un pod) care e celebru din mai multe motive – suita de picturi “Dance of Death” fiind probabil principalul. Cred ca e important si faptul ca e cel mai vechi pod acoperit din Europa (sec XIII). Ma rog, podul a fost reconstruit in 1993 dupa ce a ars. Si acum se lucra ceva pe acolo.

Ajunsi in centru, am facut o plimbare pe stradute, putin pe malul lacului (evident, si aici e un lac) si apoi pe langa zidul vechi. Se respecta tiparul obisnuit: orasul vechi e locul central, iar fiecare inel din jurul lui e cu cateva secole mai nou. Partea frumoasa e ca se vede o evolutie naturala a modului in care e construit orasul.

Cam asta a fost Luzern pentru noi. Era, de fapt, o statie intermediara. Directia – in munti, catre Sustenpass (2224m). Despre pass-uri, in episodul urmator.

Elvetia in 5 zile – Zurich

Continuam serialul. Btw, sper ca informatiile de aici sa fie de folos cuiva. Am prieteni care mi-au spus “Cum, ai fost pe acolo si nu ai spus nimic???”. Deci, iaca, spun.

Zurich-ul e un oras cum nu am mai vazut pana acum. De fapt toata Elvetia e o tara cum nu am mai vazut. Are alt ritm, are alt puls. Lucrurile se intampla natural – cel putin asa pare. Nici macar un tunel de 10km nu pare o chestie nenaturala. Oamenii aveau treaba pe partea cealalta a muntelui, drept pentru care au sapat un tunel. Fara prea mult tam-tam.

Revenind la Zurich, orasul pare mic, desi nu e. Si aici sunt hoarde de turisti, dar par sa fie concentrati in zona garii si a lacului. Unde e obligatoriu de ajuns, fara nici un dubiu.

In rest, liniste si pace. In raul care pleaca din Zurich See se face baie la greu. Asta e o chestie pe care aveam sa o observ si in Berna, de exemplu. O baie in rau e cel mai natural lucru intr-o zi caniculara de vara (max 28 de grade, ca deh asa e viata).

Vitraliile lui Chagall de la Fraumunster sunt cu adevarat impresionante. Nu vezi prea des pictura moderna intr-o biserica. Iar vizavi este Grossmunster, constructie inceputa de Carol cel Mare. Aici impresioneaza masivitatea constructiei. Si toata simbolistica de Ev Mediu, care nu prea mai e inteleasa astazi. Citeam intr-unul din flyer-ele din catedrala ca e foarte greu sa descifrezi simbolurile medievale, din cauza sensurilor multiple si, de cele mai multe ori, diametral opuse pe care le au elementele cheie. Asa ca interpretarea ramane in sarcina fiecaruia.

Cam asta a fost Zurich-ul. O zi. Nu am alergat peste tot, pentru ca nu suntem genul. Masa de pranz am luat-o intr-un parc, langa muzeul de istorie, pe relaxare.

(Va urma)