Politist, adjectiv

L-am vazut aseara la Studio. Btw, e bine ca exista si altceva decat ‘plex’-urile de la Mall. La Studio e 8 lei biletul.

Dupa ce ma asistat la o discutie intre doi colegi cinefili, in care filmul a fost distrus de la un capat la celalalt, asteptarile mele nu erau cine stie ce. Stiam ca urmeaza cadre foarte lungi, ca actiunea cam lipseste, dar ca dialogurile sunt foarte bune, cel putin din cand in cand.

Prima impresie, dupa film, a fost “man, dar nici macar nu a fost asa rau”. Intre timp, lucrurile s-au mai sedimentat, si sigur nu e un film care sa imi fi placut foarte mult.

Cadrele lungi sunt foarte lungi. Asta e unul dintre punctele foarte discutate ale filmului – si e de inteles. Unele dintre ele au sens – scena de asteptare in secretariat, prima scena de filaj, momentul in care Cristi mananca si nevasta-sa asculta “Nu te parasesc iubire” de 3 ori… si cred ca mai sunt si altele. Dar cele mai multe sunt lungite inutil. Inteleg demersul – viata de politist e 80% filaj si birocratie. Dar scenele bune din film se cam pierd in cele trase si lungite.

Totusi, momentul decisiv, confruntarea dintre politist si comandat,  e o caricatura groasa. O lectie de morala si etica pe baza de DEX e oricum, numai realista nu. Si din cauza asta si finalul pare ratat.

Dialogurile sunt dupa minte mea, partea cea mai buna a filmului. Au umor, au sens, au ritm… tot ce trebuie. Au farmec, chiar si fara accentul de Vaslui.

Sunt cateva personaje foarte pitoresti, dar nu personajul lui Bucur, asa cum m-as fi asteptat. Politistul pare prea apasat de dilema in care se afla, prea merge tot timpul cocosat si incruntat. Momentele in care devine credibil sunt scurtele discutii cu jumatatea mai buna.

Cred ca daca filmul ar fi fost mai orientat catre pitorescul personajelor, catre dialoguri si catre firul actiunii, ar fi fost mult-mult mai tare. Viata de politist intr-un oras de provincie mi se pare un subiect foarte ofertant pentru o comedie neagra. Cam ca dilema daca a fost sa nu a fost.

Ursus la TIFF

“S-a” lansat Ursusfilm.ro. Daca scrieti despre film ar trebui sa stiti de el, ca nu degeaba am trimis mailuri peste mailuri . Apropo – nu s-au inregistrat plangeri dinspre bloggeri, am avut niste schimburi de mailuri foarte cool si lumea a fost extrem de receptiva la invitatie. Ceea ce imi spune ca am PR skills mai bune decat multi dintre oamenii de PR. 

Ce se intampla pe ursusfilm.ro? Adunam articole de pe bloguri care se refera la TIFF. Si ii lasam pe vizitatorii site-ului sa le voteze. Apoi le premiem pe primele 10. Apoi Tudor Giurgiu alege marele castigator pe care il mai premiem inca o data. Asta, asa, foarte pe scurt pentru ca de fapt activitatea e mult mai intensa. 

Daca lucrurile nu erau destul de interesante, avem si (aproape) toate trailer-ele filmelor care ruleaza la TIFF. Chestia asta nu o gasiti nici pe site-ul oficial. Deci daca vreti sa vedeti ce se intampla la TIFF, ursusfilm.ro e the place. 

Ce se intampla dupa TIFF cu site-ul? Vorbim dupa 14 iunie, cand se termina concursul cu blogurile.

Weekend cult – Gogol, Piratii, expo.

Am avut un weekend incarcat in evenimente culturale. Un concert, un film si 4 expozitii.

Am inceput vineri cu concertul Gogol Bordello, deschis de Nightlosers si Shukar Collective. Pe Nightlosers i-am mai vazut live, cred ca nu le prieste, insa, o scena asa inalta ca cea de la Arene. Ei sunt mai potriviti pentru cluburi. Trecand peste asta, prestatia e impecabila de fiecare data. Batrani dar buni.

Shukar live a fost o premiera pentru mine. Nu a fost Tamango, ci au fost 2 tigani de la Timisoara. Tamango a fost zarit insa in public urmarind cu mare interes ce se intampla pe scena mai ales in timp ce tiganii-americani-ucrainieni erau pe scena. Nu m-au dat pe spate – tot despre Shukar e vorba, cred ca si ei se simt mai intr-un club. Dar ideea ca muzica electro si cea tiganeasca se pot intalni si se pot intelege asa bine e foarte misto.

In fine, dupa o perioada destul de lunga de asteptare, timp in care am ascultat in varianta ska/dub hituri Radiohead, a inceput balamucul pentru care venisem. Gogol Bordello sunt ucrainiei si tigani si americani, toate in acelasi timp. Rezulta un amestec cu adevarat explziv, energie in stare pura si un cocktail extrem de instabil. Oamenii canta cu pasiunea si patetismul din filmele rusesti, dar in mare viteza si la un volum care m-a lasat surd a 2a zi. Toti mi s-au parut foarte buni, cu un plus pentru cei 2 vocali. Inteleg de ce sunt asa o senzatie de ceva ani in State si mai nou si in Europa.

Sambata am continuat cu Piratii din Caribe – mare film. Si lung (aproape 3 ore). Daca ati vazut si v-au placut primele 2 parti, sa stiti ca nu se schimba aproape nimic. Instant classic, cum ar spune baietii de la Gogol Bordello.

Am incheiat infuzia de cultura cu un mic tur pe la galeriile de arta care s-au bagat in proiectul Noaptea Alba a Galeriilor. Am vazut expozitia digitala de la 115 care mi-a placut foarte mult. Chiar ma gandesc ca un tablou ca ala ar sta bine undeva prin casa. A urmat H’art din care nu am inteles mare lucru, sorry. Mi-a placut insa expozitia de la Streetwise cu multe “exponate” pe care le stiu/stiti din frumoasa capitala. Am incheiat cu expozitia care mi-a placut cel mai mult – “Ne placa ce faci” de la Noua. Ma gandesc sa imi aranjez cumva viitoarea pereche de schiuri, ceva in genul celor vazute aseara. Baietii/fetele – stickere nu aveti? Sau niste stencil-uri?

Duminica – fara cultura. Somn de frumusete.

When the lights go out

Un scurt metraj foarte-tare. Desi nu mai e noutate in nici un fel, am pus linkul aici ca sa il gasesc eu mai usor. Deci e post pentru mine.