Ultima tura in 08-09. Cred…

Asta a fost sambata, cu ocazia celebrei Cupe a Malinului. Ar mai fi ceva de schiat pe langa Balea, cu Solo si alti oameni simpatici din zona aia, dar nu stiu daca se concretizeaza intentiile. 

Cred ca in acest moment concursul e intr-o pozitie delicata. Pe de o parte publicul il percepe ca pe o ocazie de socializare (majoritatea) sau de a cobora o vale mai putin accesibila. In categoria asta intra multi oameni care nu au experienta in off-piste. Si nici echipament. 

Pe de alta parte, Radu Savin (organizatorul din acest an) a incercat sa ridice nivelul concursului prin aducerea unor arbitrii din bransa, mai multe premii, taxa de inscriere substantial mai mare decat in anii trecuti. Pana aici, totul e ok. Dar Cupa Malinului nu va putea niciodata sa ajunga un concurs respectabil de freeride. 

In primul rand din cauza amplasarii. Valea Malinului e o palnie. Nu poti sa faci niste chestii prea interesante/extremale, din cauza ca pe masura ce cobori, zona de dat se ingusteaza. Nu invers, cum se intampla la orice concurs de gen. 

Apoi e perioada: la mijlocul lui mai e cald, e frumos, ziua e lunga si tot asa. Dar zapada nu e de concurs de freeride. E prea apoasa, prea grea. Mai mult, putini dintre participanti mai sunt in forma in momentul asta. Nu se mai schiaza pe bune de aproape o luna – zilele de plaja din Valea Dorului nu se pun. 

Ramane, deci, un eveniment in care oamenii vin si se dau la vale. Ceea ce nu e putin.

Ecoul Malinului – filmare

Sunt pe Youtube . Asta e intrarea in Malin si prima caldare. Practic e partea cea mai misto din toata valea. Abrupta si larga.

Desi in timpul coborarii mi se parea ca am o viteza supersonica – cel putin in prima parte, acum observ ca nu e chiar asa . Iar de ultima parte nu mai zic nimic… . Data viitoare voi fi mai in forma, cu siguranta – dupa cum imi promit la fiecare sfarsit de sezon, promisiune de care uit pana in ianuarie, tot de fiecare data.

Ecoul Malinului in cateva imagini

Am strans azi cateva poze prin care imi apar diverse parti ale corpului si am zis sa le pun intr-un articolas. Aici, nu pe derdelus.ro, ca e mai private, asa.

Incepem, deci. Intai cu evaluarea terenului, dimpreuna cu Bogdan si Catalin.

Cu mare bucurie si incredere am purces catre locul din care am zis sa luam startul.

O imagine de la intrarea in traseu.

Inca una, putin mai jos.

Ar mai fi cateva, dar nu ma avantajeaza lumina.

In alta ordine de idei, pe derdelus.ro discutia despre Malin continua. Pana la urma s-ar putea sa iasa ceva idei interesante de acolo.

Cu putin noroc, mai sunt aproximativ 5 luni pana cand ne urcam din nou pe schiuri. And counting.

Been there, done that, got a t-shirt

HA! Am stiut ca se poate! Scopul a fost atins. Dupa cum ziceam in stanga si-n dreapta, ideea pentru acest Malin a fost sa ajung in primii 10. Am ajuns al 9lea din 22. La anul, daca o sa mai existe iarna, tinta va fi primii 5. Si ma voi baza, in continuare, pe timp.

LE: Timpul din 2005 a fost de 15min 28sec. Anul asta am scos 9min 41 sec. Cred ca traseul a fost ceva mai scurt, dar nu cu mult, in sensul ca acum 2 ani s-a mers si pe canionul pe care acum l-am coborat pe picioare.

Inca ceva imagini. O galerie mai completa cu multe poze foarte bune gasiti aici. Si aici (multumesc Laur pentru poze!)

2 imagini, imediat dupa start. Aici am schiat cel mai bine.

Pe masura ce ma apropiam de final, imi era din ce in ce mai greu sa ma tin pe picioare. Cred ca imaginea asta e pe portiunea mediana, cand inca rezistam.

Cam asa s-a facut evacuarea pe ultima saritoare spre Hornul de Pamant. Mult mai greu decat pe schiuri, dupa cum spuneam.

PS. Amicul Bogdan a ajuns pe locul 8, datorita unei coborari mult mai spectaculoase. Probabil ca ar fi fost si mai bine clasat daca nu ar fi cazut.

PPS. Domnul care ne-a reprezentat la olimpiada la Torino a ajuns pe 4. Way to go, champ!

Malin – imagine oficiala

Da, am ajuns pe net. Skill-urile mele inegalabile mi-au facilitat publicarea unei poze aici. Astept acum virarea banilor in cont $-).

Malin 2007

Iarna asta s-a incheiat oficial pentru mine. Ca si in 2005 si 2006, consider terminat sezonul de schi – deci iarna, dupa ce am fost la Malin.

Ce s-a intamplat anul asta? A fost mult mai bine ca anul trecut, asta e sigur. A fost soare, cald, nici urma de vant, lume nu foarte multa, dar majoritatea buni sau foarte buni. A fost si domnul care a reprezentat Romania la olimpiada de la Torino.

Zapada nu a fost foarte multa – zona de plecare a fost foarte fragmentata de stanci dezgolite. Ceea ce acum 2 ani era o caldare care se putea schia, acum am avut o zona de hornuri si stanci pe care mai bine le evitai. Partea buna a fost ca, surprinzator, au lipsit pietrele si micile crevase pe traseu. O grija in minus, deci. Am ales o trasa pe care unii au coborat-o drept si le-a iesit, dar multi au cazut. Unele cazaturi au parut extrem de urate, dar din fericire nimeni nu a patit nimic.

Dupa toate cele vazute pana sa imi vina randul, recunosc cu mana pe inima ca mi-au tremurat putin picioarele la plecare. Din cauza de emotii. La sosire imi tremurau mult mai rau, din cauza de oboseala. Am coborat cat mai safe dar mult mai tare decat datile trecute. Habar n-am ce timp/punctaj am scos, dar am incercat sa ma dau cat mai bine fara sa cad.

Sosirea a fost desupra saritorii de dinainte de Hornul de Pamant. Coborarea pe picioare a fost mult mai grea si ma solicitanta decat cea pe schiuri. Iar drumul pana in Busteni, ca de obicei, parea sa nu se mai termine.

Masa, felicitarile si dansul s-au tinut la Gura Diham. Nu am fost, nu stiu ce s-a intamplat, nu stiu cine a castigat gloria si respectul celorlalti.

Inchei cu minusul major. Dupa cum vorbeam cu Bogdan, problema cu concursul asta e ca majoritatea dintre noi sutem iesiti din forma. Nu am mai schiat de aproape 1 luna si s-a simtit din plin. Am cazut o singura data, din cauza ca nu am mai putut sa ma ridic la iesirea din viraj. Iar cand am trecut linia de sosire mi-au trebuit 3-5 minute sa ma ridic si inca vreo 10 sa mi se potoleasca carceii si tremurul picioarelor.

In afara de asta, great contest! Ne vedem la anul.

Si acum imagini (voi mai primi o serie de poze in care apar si eu; pana atunci asta e tot).

Platoul cu vedere spre Caraiman, Jepi etc

Toata lumea merge in acelasi loc.

Fiecare dintre rideri si-a calculat cat de bine a putut trasa. A mea este ce de la palcul de oameni de sus pe culoarul cel stramt dintre stanci. A mers! Nu am fost prea original, insa. A fost destulde aglomerat pe acolo, asa ca m-am dat pe o zapada muncita, cu multi colti de piatra in zona de intrare in horn, acolo unde o parte dintre rideri au coborat mai mult in derapaj. Senzatia a fost, insa, unica si a meritat toata oboseala macar si numai pentru hornul asta.

Malin – ceva detalii

Bogdan, ca un om serios si in etate ce este, s-a dus sa vaza cu ochii dansului cum se prezinta Valea Malinului. Si a vazut, indeed. Aici.

Ecoul Malinului-lui-lui-lui

Se intoarce si anul asta. Pe 12 mai. Identific o schimbare: anul asta va exista o taxa de participare de 10 lei.

Ne vedem acolosha.