Adv vs TV

E o constatare generala ca publicitatea e pe trend descendent. Ca calitate, vorba poetului. Daca dam la o parte luna octombrie, toata lumea e pe plus bine de tot. Asta ca sa vorbim si de cantitate. Deci advertisingul, chiar si slab, a vandut. 

Sa revenim. Publicitate trebuie sa concureze cu emisiunile TV, cu filmele si in general cu contentul de pe TV. Sau din presa, sau de pe web samd. Dar ce faci cand concurenta e din ce in ce mai slaba? Cred ca e normal ca publicitatea buna sa vina in contextul unui continut media bun. Trebuie. Altfel nu razbate. Cand calitatea continutul scade, scade si advertisingul. Exceptiile nu se pun. 

Chestia asta se vede si la modul cel mai obiectiv: nu avem Ad’Or si nimeni nu pare sa ii fi simtit lipsa. Golden Drum-ul de anul asta a fost cel mai slab din ultimele editii pentru publicitatea romaneasca. Si tot asa. Nici macar ghosturile nu mai sunt bune . Din nou, normal – ca sa faci ghosturi bune, trebuie sa ai constant idei bune. Deci campanii bune. 

Si tot asa…

Normal

Bagati un ochi in Cotidianul pentru un interviu cu marele artist care este Alex Balanescu.

“Muzica atinge esenta. E foarte apropiata de matematica pentru ca e foarte abstracta, dar si foarte concreta. E un fenomen ciudat. Muzica nu e nici in partitura, nici in concert. Mult dupa ce s-a terminat concertul, muzica ramine in noi. In memorie, dar si in corpul nostru. O poti asculta din nou si din nou si este de fiecare data alta. E un fenomen spiritual, dar si unul fizic. Muzica e legata de dans, de miscare si insoteste toate momentele esentiale ale vietii: nasterea, nunta, moartea. Aici intervine folclorul cu functia lui spirituala. Noi, chiar la oras fiind, in mod inconstient, refacem intr-un fel folclorul, chiar daca sub forma unui folclor urban.”

Alexander Balanescu va concerta la TNB pe 23 aprilie.

“Va fi un concert extraordinar. Asa scrie pe afis: concert extraordinar. Dar pentru mine este cu adevarat asa. Voi concerta alaturi de Evelina Petrova si de Arthur Balogh, un trio intim, muzica din „Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii“, alte bucati care nu au mai intrat in film, cite ceva din muzica mea si a Evelinei. Ca mai toate spectacolele mele, va fi unul multimedia, insotit de proiectii si de alte surprize. Veti vedea.”

Experiment social

Pune unul dintre cei mai mari violonisti sa cante la metrou in NY Washington DC din Bach pe un Stradivarius de 3,5 mil USD. Ce se intampla? Vedeti si cititi aici. Cum ideea nu e povestea in sine, ci concluziile si restul, o sa va spun ca sa va puteti concentra mai bine pe lucrurile importante: nu se intampla NIMIC. Aproape nimic, ca sa fiu mai exact .

Asta ma duce la o alta discutie. De fiecare data cand citesc un articol ca asta, si se intampla numai in ziare din tari straine, ma simt ca atunci cand vin dintr-o vacanta de la Viena sau Budapesta. Ma gandesc ce reconfortant e cand lucrurile frumoase sunt normale. Si ma gandesc, revenind la articol, cand am citit ultima data ceva bun intr-un cotidian romanesc? Sau de cate ori se intampla sa dau de un reportaj bine scris? Sau cati dintre cei care dau cu subsemntatul la gazeta stiu ce inseamna reportaj (definitia de manual, adica) si cum se scrie el?

Cred, totusi, ca lucrurile se indreapta. Sau ca se pot indrepta. Si, ca sa revenim la problema initiala, cred ca odata vom putea recunoaste frumosul chiar si daca ne apare intr-o statie de metrou in NY Washington DC sau in Bucuresti – pentru ca sunt convins ca Bell ar fi avut aceeasi soarta si in statie la Unirea. Ei, si cand o sa gasim asa ceva o sa ne permitem sa pierdem cateva minute ca sa admiram si sa ne bucuram ca putem sa intelegem, sa ne oprim, sa admiram si sa ne bucuram.

LE: Si un scurt citat:

“If we can’t take the time out of our lives to stay a moment and listen to one of the best musicians on Earth play some of the best music ever written; if the surge of modern life so overpowers us that we are deaf and blind to something like that – then what else are we missing?”

LE. Am schimbat titlul pentru ca era prea… aiurea. Era sa zic ermetic. Phew!

To do

In weekend tre’ sa studiez indeaproape noul numar Ski Press.

Sa investim in cultura?

Am auzit zilele trecute, in contextul demisiei intregii echipe redactionale de la Cuvantul, ideea “asta e treaba, nimeni nu mai vrea sa investeasca in cultura. cultura? ce e aia? aduce bani? daca nu… “
Afirmatie cu care nu prea sunt de acord, pentru ca vad o gramada de reviste de culura, exista un post de televiziune dedicat, expozitii, teatru, filme, etc.
Prima greseala in afirmatia de mai sus e ca termenul de investitie e inteles gresit, in sensul ca investesti ceva (bani, timp, energie, ceva) in ideea ca vei primi altceva in schimb, de preferat cu o valoare mai mare – mai multi bani, recunoastere, statui, ode. In general cei care se plang de lipsa investiilor in cultura se plang, de fapt, de lipsa mecenatelor sau a donatiilor sau a unor fonduri nerambursabile.
Revenind la cazul Cuvantul, problema nu a fost lipsa intentiei de a investi – revista va aparea in continuare, conferintele merg inainte, ci de viziuni diferite vizavi de ce trebuie sa fie revista si conferintele Cuvantul.
Sper ca noua echipa sa fie pe aceeasi lungime de unda cu conducerea si sa fie la un nivel cat mai apropiat de vechea echipa.