Stoeckli Laser Race SC

Profil: 114-63-95, radius 14,8@170.

In a 5a zi de schi am decis sa inchiriez o pereche de carvere adevarate, cat mai aproape de un schi de competitie. Baiatul de la inchirieri mi-a recomandat Laser SC ca schi de competitie, ceea ce nu prea e, dupa cum vad pe site la Stoeckli. Motivele pentru care am luat un schi atipic pentru tot ce am schiat in ultimii 7 ani sunt simple: zapada tare si viziblitate maxima 10m. Perfect time for a carver.

Cu Laser SC am marcat cateva recorduri personale in epoca moderna a schiului (adica in ultimii 7 ani, de cand ma dau pe schiuri carve): cel mai scurt schi (170 cm), cel mai ingust schi (63 cm), schiul cu cel mai mic radius (14,8m). Totusi, cum a fost?

A fost ca in tinerete, cand ma dadeam foarte scurt. Asta e un schi care te forteaza oarecum sa faci asta, pentru ca in momentul in care te gandesti “ce-ar fi sa virez?”, schiul deja e pe canturi si tu esti in mijlocul curbei cu aceeasi viteza cu care ai intrat. Iar cand iesi din viraj… man, aia e senzatia maxima, atunci schiul isi porneste motoarele si din arcuire/indreptare rezulta energia care te arunca din viraj destul de violent daca nu stai cum trebuie. Partea care nu mi-a placut a fost ca am obosit destul de rau. E un schi cu care trebuie sa muncesti din plin pentru ca nu prea ii place sa mearga drept.

Destul de rigid cap-coada, nu l-as baga in powder nici platit. E genul de schi care cauta partia si care se duce in jos pana cand da de ea. Varfurile sunt la fel de tari ca tot schiul, deci nu se vor ridica deloc din zapada. Ceea ce e un dezavataj in off-piste, inseamna aderenta maxima pe partie si viraje luate cu viteza moderata spre mare, dar cu un sentiment de siguranta pe care pe partie nu l-am avut cu niciun alt schi. Nu am apucat sa merg cu el foarte tare, din cauza de vizibilitate.

Clasament final:

1. Stormrider XL – daca nu as avea AC4, ar fi o alegere foarte buna. Cand oi renunta la AC4, asta va fi una dintre primele optiuni.

2. Laser SC – chiar daca nu mai folosesc asemenea schiuri

3. Gotama – din pacate nu am avut conditiile optime pentru asa un schi. Poate data viitoare.

Stoeckli Stormrider XL

Profil: 116-75-102, radius 20,8@184

Am dus Gotama inapoi si am luat o pereche de Stoeckli Stormrider XL. Situatia s-a schimbat radical. Acum aveam in picioare niste schiuri ideale pentru zapada de pe si de pe langa partii.

Stoeckli Stormrider XL e un schi destul de apropiat de AC4, dar si mai apropiat de AC3 (cu care nu m-am dat) . Pentru powder probabil ca nu ar fi o afacere prea buna, dar pentru orice altceva, e un schi genial. Are un varf ceva mai moale decat restul, pentru off-piste, dar destul de rigid in rest pentru o aderenta foarte buna pe pista, are un radius ceva mai mare si trece prin orice fel de zapada ca prin frisca.

Am coborat in St Cristoph pe sub telescaun din Galzig si a fost una dintre cele mai misto si mai distractive coborari off-piste din zilele astea. Mi s-a parut chiar ca s-au descurcat mai bine decat Volkl-urile mele, dar e posibil sa fie si din cauza de schior – mult mai antrenat dupa 3 zile de schi. Dupa care am coborat din Schidler Spitze pe langa 14 si iarasi ne-am distrat bine.

Pe partie schiul este foarte de incredere. Foarte rapid edge-to-edge, raspunde usor la comenzi, dar in momentul in care intra in viraj, destul de greu il faci sa isi schimbe traiectoria. Nu are aceleasi calitati de carver ca AC4 (care are un flex mai uniform si mai potrivit pentru pista), dar se descurca foarte bine.

Totusi, Stormrider XL este destul de apropiat de AC4. Nu mi l-as cumpara. Din pacate, nu am reusit sa iau nici Legend Pro Rider, nici Mantra si nici Stoeckli Stormrider DP Pro (unul dintre cele mai apropiate schiuri de Legend Pro Rider).

Volkl Gotama

Profil: 133-105-125, radius 28,5 m@190.

O sa fiu foarte scurt. Din cauza ca nu am avut powder, am cam luat degeaba schiul asta. Pe partiile inghetate de dimineata e foarte greu sa te dai cu Gotama, care e un schi de powder. E destul de moale, ceea ce inseamna ca pe o partie inghetata o sa vibreze din varf si din coada si o sa piarda destul de usor aderenta.

Am iesit si in off-piste, unde s-a comportat mult mai bine, dar, din nou, conditiile erau departe de ce vrea un schi ca asta.

As zice, deci, ca testul a fost neconcludent. Poate ca e un schi genial, dar cu siguranta e unul specializat pentru anumite tipuri de zapada – adica pentru zapada mare si moale.

Volkl Unlimited AC4 review

In prima zi cand le-am luat, m-au uimit cat erau de late. Si de usoare. Dupa ce am pus si legaturile (Marker Motion AT cu tot cu PCOS), situatia s-a mai schimbat, dar sigur e mai bine decat cu vechile mele Vertigo Motion.
Dimensiuni: L 184 cm, sidecut 125-82-110, radius 19,5m. In plus e un schi destul de rigid, si datorita PCOS-ului.
M-am dat cu schiurile astea pe toate tipurile de zapada, fiind my everyday schi. Mai mult, am participat si la RedBull Ultra Cross dar acolo chiar nu e locul lor. Si nici al meu, ca sa fiu sincer.
Partie aranjata – 9/10. E o pereche de schiuri de carve, doar ca sunt mai late decat majoritatea . Fiind rigide, stau foarte bine in viraje, raman pe traiectorie si nu derapeaza deloc, iar iesirea din viraj se simte din plin. Ideale sunt virajele largi, GS, la viteza mare. Virajele scurte si rapide necesita multa munca si picioare incordate. Aici e singurul puct slab, dar e de asteptat la un schi de dimensiunile astea. O data gasit sweetpoint-ul, totul e foarte simplu; schiul iese din viraj singur iar energia degajata se traduce in viteza.
Crusta semi-inghetata 10/10. Aici incepe distractia adevarata. Pe unde majoritatea schiorilor si-o luau in freza sau o tineau drept din cauza ca nu mai puteau vira, AC4 trece ca o pereche de shenile. Numai borderii se mai dadeau linistiti prin zonele astea. Cred ca e terenul ideal pentru AC4, zona in care eu ma simt cel mai bine cu ele, fara sa imi placa in mod deosebit tipul de zapda.
Powder – 8,5/10. Surpriza mai putin placuta a fost in powder. Ma asteptam ca un schi atat de lat sa stea sus si sa pluteasca. Nu prea e cazul. Totusi, odata ce viteza creste, schiurile ies la suprafata. Dar sigur nu sunt de powder, dedicate. Le-ar mai trebui macar vreo 10mm in plus in talie.
Zapada inghetata – 6/10. Partea cea mai sucky. Schiurilor astora nu le place gheata. Deloc. Nu carveaza bine, tremura, fac un zgomot de lopata si sunt foarte nesigure, indiferent de cat de ascutite au fost canturile. Dintre schiurile cu care m-am dat eu, numai Karma sunt mai naspa pe gheata. Nu se compara cu P60, care parca pentru asta sunt facute.
Zapada mare – 8/10. Prin zapada mare inteleg powder prin care s-a dat mai multa lume, e plina de urme, dar e in continuare destul de mare. Aici au aparut probleme la care nu ma gandisem. Fiind destul de late dar cu un radius mediu, problema principala in tipul asta de zapada e ca devin nesigure. Trecerea prin zone de zapda neatinsa si zone cu zapada folosita se face cu variatii de viteza si usoare schimbari de directie. Ideea e la fel ca si mai inainte – trebuie crescuta viteza, but still. Asta e, de fapt, motivul pentru care mai vreau sa imi iau o pereche de schiuri mai rigide si cu un radius mai mare, cum ar fi Legend Pro sau Mantra sau Titan Nine. Sau Karma, daca ar fi mai lungi de 184.

Concluzii generale: un schi foarte vioi, un carver adevarat, all-mountain cu inclinatii de offpiste. Se descurca de la bine in sus pe orice tip de zapada si exceleaza pe crusta. Trebuie lasat, insa, sa mearga destul de tare ca sa asculte. Fara gheata – din cauza de schiuri, fara bumps – din cauza de schior.