Stop pe rosu

Am observat o chestie interesanta in trafic. Oamenii nu vor sa prinda rosu. Sau, mai exact: vor sa NU prinda rosu. Fac orice sa scape de asta. Nu conteaza ca stau cu doar cateva lungimi de masina mai in fata, nu conteaza ca au blocat o intersectie, nu conteaza nimic. Conteaza ca au trecut de semafor si ca nu au prins rosu. Problema a fost rezolvata, acum putem sa ne concentram la urmatorul semafor.

Ma tot gandesc cum ar arata un studiu sociologic al traficului. Problema incepe sa ma preocupe tot mai mult, pentru ca de fiecare data cand am nesansa sa ies cu masina in oras, altcandva decat dimineata sau seara, sunt complet uluit.

Faza cu depasirea semaforului e doar una dintre multele, dar mi se pare simptomatica. E celula de baza a statului in trafic. Orice pare sa te incetineasca, oricat de putin, trebuie depasit. Semanfor, autobuz, incepator. Orice. And then?

Din trafic

La inceputul anului imi propuneam ca 2009 sa fie anul meu zen. Cred, in continuare, ca e o intentie buna si, in general, mi se pare ca ma tin de ea. Sunt cateva “elemente” care ma trag in jos.

Unul ar fi traficul in Bucuresti. In mod normal, drumul meu de acasa pana la serviciu tine in jur de 20 de minute. Suportabil. Daca am mai multe drumuri de facut, treaba se schimba radical. Nu e atat statul in masina, cat faptul ca vad atatea lucruri nasoale – de foarte multe ori sub nasul unui politist blazat si imun, incat nu pot sa nu ma enervez. Si se duce naibii toata karma pozitiva pe care incerc sa o adun. Ma gandesc serios ca ar fi bine sa mai renunt la masina. Mai ales ca a venit vara . 

Astazi, insa, am fost martorul unui incident dragut. Un biciclist incerca sa se strecoare printre masini sa traverseze o intersectie destul de blocata. Era dotat cu casca, ochelari, usor trecut de prima tinerete si cu un zambet relaxat pe fata. Probabil ca zambetul asta l-a enervat pe unul dintre participantii la trafic, care nu s-a putut abtine si l-a claxonat cand i-a trecut prin fata masinii, desi nu prea avea unde sa inainteze. Tipul cu bicicleta a trecut, totusi, s-a intors, i-a zambit si i-a facut semn ca acum poate sa treaca. Daca are unde – evident nu avea. Soferul injura vartos, din cauze necunoscute. Nu as vedea soferul ca pe un marlan, ci ca pe un om cu nervii intinsi, care se trezeste claxonand fara sa stie exact de ce.

Pe domnul cu bicicleta s-ar putea sa il cunoasteti. Daca nu din Corul Radio, macar din trupa Timpuri Noi. Zic ca e poveste simpatica, nu?

Cu avionu la munte si la mare

Se da urmatoarea situatie: ea il duce pe el la aeroport (Otopeni), el pleaca peste o jumatate de ora catre Cluj, ea pleaca imediat catre birou. Care nu e la Braila, ci la Muncii (more or less). Cine ajunge primul la destinatie? Ati ghicit, el, la Cluj. 

Cum ar fi o cursa TopGear pe la noi? Ma gandesc cum ar arata asta, in varianta romaneasca. 

Asta ar trebuie sa fie un guest post. Eu doar am luat povestea si am scris-o, probabil mai prost decat ar fi factu-o cei doi.

In trafic, cu nervii praf

Aseara ar fi trebuit sa ne intoarcem in Bucuresti, ca urmare a unei deplasari in frumosul oras Busteni. Scopul vizitei – una dintre ultimile ture de schi.

Ce se-ntampla? Nu am plecat aseara, am plecat azi (luni) dimineata, la rasaritul soarelui, cand Bucegii sunt portocalii. Adica pe la 7. Cam aglomerat, dar nu m-am plans. Asta pana la intrarea in Saftica, unde am avut impresia ca sunt pe alta planeta. Coada de intrare in Bucuresti era la aproximativ 20 de km. 20 de km de mers la bara si frecat primele doua trepte ale cutiei de viteze.

Cand am ajuns la Prisma am crezut ca l-am prins pe Doamne-Doamne de un picior. Am facut dreapta spre Buftea. Miscare gresita. Pe drum niste gropi ca de meteorit si bariera – semne evidente ca ar fi trebuit sa ma intorc, dar nu am facut-o. Am continuat. Si am intrat intr-o noua coloana. Din Buftea pana in Bucuresti am frecat aceleasi trepte ale cutiei de viteze.

Si asa drumul a durat 3 ore si ceva, spre 4. In loc de 2 cat ar fi durat daca plecam duminica seara. Asa ca beware!

Putine lucruri ma deprima atat de mult precum statul in trafic. In Bucuresti aproape ca m-am obisnuit sau, oricum, aproape ca inteleg. Dar atat. Cand traversam Saftica aproape ca imi doream sa fie un accident. Unul minor, dar un accident, dupa care circulatia sa reintre in normal. Probabil ca termenul asta de normalitate e problema si ar trebui redefinit…

Restrictii de trafic cu ocazia Summitului

Deci iarasi am fost incercuit. Se anunta vremuri grele pentru locuitorii enclavei 13 Septembrie. Intre 2 si 4 aprilie in Bucuresti se va circula ca naiba. Mai jos sunt mai multe detalii, dar dupa bunul obicei al autoritatilor, datele astea sunt, asa, orientative si se pot schimba de la o ora la alta fara mare tam-tam.

1000+

Inca un prag psihologic a fost depasit. Derdelus a trecut azi de 1000 de afisari. HA!

In curand vin si schimbarea de look, logo si alte bunatati.

PS. Vineri counter-ul s-a oprit la 1542. Iar lumea a inceput sa vorbeasca despre derdelus pe partii. Cool!

derdelus.ro

Zi istorica pentru derdelus.ro ieri. 336 de afisari, iar postul “Starea zapezii” a avut 96.

O sa se faca mare site-ul asta, promitem .

LE: Vineri au fost 435 de afisari. Nu e rau pentru un site inca beta si care nu a fost lansat oficial. Dar toate la timpul lor.

Serenity now!

Toti taximetristii ar trebui sa asculte radio Bunul Samaritean. Muzica e linistitoare, se vorbeste frumos, nu se face politica, nu exista jurnale de stiri ci emisiuni frumoase si inaltatoare (Minunile Creatiei, de exemplu, care a fost introdusa cu un jingle senzationabil). In consecinta, domnul taximetrist era calm, mergea frumos, legal, nu injura, nu tipa, nu transpira de nervi. Si nici noi, pasagerii din masina, desi eram in intarziere la un concert al unei artiste nu prea pioase din fire.

Pentru cine nu stie, Bunul Samaritean este un post de radio religios, cu muzica pop religioasa, cu emisiuni religioase si fara reclame. E postul ala peste care treci cand reglezi aparatul in drum spre Guerrilla, care urmeaza pe scala. Probabil ca e finantat de o secta religioasa si de aici lipsa publicitatii.

Hell, toti soferii din Bucuresti ar trebui sa asculte Bunul Samaritean. Amin!

Cum mai ies din cartier?

BUCHAREST CHALLENGE 2007 / Programul închiderii traficului în zona Palatului Parlamentului

1) Închiderea circulaţiei rutiere pe Bd. Libertăţii de la intersecţia cu Calea 13 Septembrie pînă la Bd. Unirii, în perioada 07.05.2007, ora 23:30 – 16.05.2007, ora 0:00, asigurîndu-se circulaţia în dublu sens prin parcajul semicircular din Piaţa Constituţiei din direcţia bd. Naţiunile Unite în direcţia Piaţa Unirii;

2) Închiderea totală a traficului pe arterele următoare: str. Izvor, Str. B.P. Haşdeu (de la Splaiul Independenţei), Str. Dr. Staicovici (de la strada L. Pasteur), Str. Uranus (de la str. Sabinelor), Bd. Naţiunile Unite, Bd. Libertăţii, Calea 13 Septembrie, Bd. Unirii (de la Bd. I.C. Brătianu) în perioada 16.05.2007, ora 0:00 – 23.05.2007, ora 24:00.

3) Închiderea parţială a circulaţiei în Piaţa Arsenalului, în perioada 14.05.2007 – 15.05.2007, cu asigurarea circulaţiei în sens unic dinspre Şos. Panduri către Str. B.P. Haşdeu şi dinspre Calea 13 Septembrie către str. B.P. Haşdeu. Pe timpul nopţii, între orele 23:30 – 05:00, închiderea circulaţiei va fi totală pe Calea 13 Septembrie şi Strada Izvor, pînă la strada B.P. Haşdeu.

4) Închiderea circulaţiei pe Calea 13 Septembrie, între Bd. Libertăţii şi Strada Uranus, în data de 12.05.2007, între orele 01:00 – 04:00, pentru amplasarea unei pasarele pietonale şi închiderea circulaţiei pe Bd. Naţiunile Unite, între Bd. Libertăţii şi Strada B.P. Haşdeu, în data de 13.05.2007, între orele 01:00 – 04:00.

5) În perioada 18.05.2007 – 20.05.2007 se vor organiza parcări pentru eveniment pe Bd. Unirii (de la Regina Maria), pe Bd. Naţiunile Unite (de la Splaiul Independenţei) şi pe Str. B.P. Haşdeu.

O saptamana voi fi izoltat de restul lumii. Cred ca o sa merg mai mult pe jos.

Trafic la liber

Am fost informat ca prin diverse orase europene, mai mari sau mai mici, se experimenteaza un trafic fara reguli. Adica fara semne de circulatie, fara benzi, fara treceri de pietoni, fara semnalizatoare, nimic. Liber. Motivatia e de bun simt – astfel participantii la trafic, victime si agresori, vor interactiona uman mai bine. Ca semnele de circulatie inhiba si oricum soferii nu prea le baga in seama, ci merg mai mult pe intuitie. Experimentul deja da rezultate, in sensul ca numarul de accidente a scazut in oraselele cu pricina.
Poate ca in orase mici cu trafic care tinde spre 0 poate fi o idee buna, dar se gandesc sa introduca noul set minimal de legi si in Londra. Eu stiu doar ca daca in Romana nu merg semafoarele, pe Dacia se face o coada pana spre Stefan Furtuna. Si nu mai trece nici salvarea pe-acolo. Ar fi interesant de incercat treaba asta intr-o zi in Bucuresti. Hai intr-o zi de weekend, ca lumea e mai calma si mai putin grabita.
Pe de alta parte, s-ar putea ca bucurestenii sa se adapteze repede, pentru ca ei experimenteaza genul asta de legi ale traficului de ani buni si destul de intensiv. Semafoarele, locurile de parcare, si multe alte semne sunt lipsite de sens si rost pentru multi dintre participantii la trafic. Si cum romanii si, in special, bucurestenii au un “comportament social responsabil” – scopul experimentului, nu vad de ce nu ar fi o reusita.

Bre, nu ninge! Ce ne facem?