Google+

Just a perfect day

2

octombrie 9, 2006 prin alexosu

… trezirea la ora 9, dupa o zi lunga, o noapte de discutii si baute cu prieteni  si 5 ore de somn
… oare ploo, oare ninge? O fi vant?
… o omleta cu sunca si cascaval, brie, suc, ceai. Da’ telecabina urca? Urca, se vede.
… e 11, trebuie sa hotarasc ceva! Asta e, cainele in lesa, rucsacul in spate, toata lumea la cabina.
… sus… wow! Clouds roll by and i roll with them, vorba lu’ domnu’ Moore. Si e suficient de cald, si nici nu bate vantul prea rau. Costila pare, ca intotdeauna, la cateva minute de mers. Din vale urca o ceatza care s-a blocat fix cand sa treaca spre platou. Ar fi bine sa ramana acolo, macar azi.
… cainele se ia la cearta cu cainii de la Floare de colt. Nimeni nu e ranit :). Phew!
… singuri pe tot muntele. Nu se vede nimeni, nu se aude nimeni, muntele e ca si al nostru. Iarba nu mai e verde, ci aproape de maroniu. Spune ca pana la iarna nu mai e deloc mult.
… drumul spre Omu, fabulos ca intotdeauna. Inspre Padina vad numai saritori si trase ideale. De-as avea cu cine sa ma dau pe acolo…
… la Omu, ca intotdeauna, un ceai prea dulce si prea fierbinte. Trademark. Trec nori in mare viteza in toate partile. Vantul se pare ca nu e deloc hotarat in ce si dinspre ce parte sa bata. Cainele a mai obosit putin, dar e la fel de sociabil ca intotdeauna. A cunoscut niste americani cool. A trecut o ora si douazeci de cand am iesit din cabina. Not bad.
… incet la vale, catre Poiana Costilei. Nu stiu unde sund cerbii aia, nu am vazut pe aici neam de cerb. Still, e un nume bun, e o vale buna. Facuta parca pentru o zi ideala de iarna, cu saritori, culoare largi, stramte, abrupte si tot ce trebuie sa fie frumos. Abia astept sa imi gasesc insotitori pentru tura asta in cateva luni. Betele sunt stranse si puse pe rucsac.
… Poiana Costilei e mai departe decat credeam, dar ajungem, trecem si in 3 ore de cand am pus rucsacul in spate la Omu suntem in Busteni. Pana acolo, 3 masini fac un gratar si asculta manele, mai trec in mare viteza 2 ATV-uri care claxoneaza niste oameni. Cainele face o baie in riu, se mai sperie de niste alti caini, dar din nou nimeni nu e ranit.
… verde, maro, galben, rosu, toate in 10.000 de nuante; gri, bej, crem, astea numai in 1.000 de nuante; albastru, alb.
… dus caine, dus eu, mancare, prieteni, bautura, biscutii, somn.
… de ce am venit pana aici? A, mi-am adus aminte – pentru covoarele de frunze. Si pentru
… verde, maro, galben, rosu, toate in 10.000 de nuante, gri, bej, crem, astea numai in 1.000 de nuante, albastru, alb. Si pentru mancare, prieteni, bautura, biscutii, somn. Si pentru toate celelale. Totusi, pentru covoarele de frunze.

2 gânduri despre „Just a perfect day

  1. Andrei spune:

    „De-as avea cu cine sa ma dau pe acolo…”
    Ma ofer voluntar 🙂
    Sa mai dai un semn si data viitoare cu Ecoul Malinului. Poate avem noroc de o zapada buna si pe Valea Cerbului.Numai bine

  2. Alexosu spune:

    Sure thing, man. Numa’ sa iti iei schiuri :D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat: