Google+

St Anton (2)

2

martie 13, 2007 prin alexosu

Ok, daca tot am stat 2 zile pe drumuri incolo si alte 2 incoace, pentru ce ne-am dus si oare a meritat? In randurile urmatoare.

Ziua de schi nr. 1

A debutat cu o coada de 1 ora in care am luat skipassurile. Pentru 6 zile – 194 euro. E valabil in St Anton, Rendl, St Cristoph, Zurs, Lech. Stiam ca joi ninsese la greu in toata zona, asa ca abia asteptam sa ajungem sus.

Cat a durat coada, unii dintre noi, Andreea cum ar veni, si-au luat schiuri, altii, adica eu, am studiat problema schiurilor de inchiriat. Scopul era sa imi pun in picioare macar intr-una din zile o pereche de Legend Pro Rider.

Prima zi ar fi trebuit sa fie de recunoastere. Ne dam lejer, admiram privelistea, vedem pe unde e musai sa ajungem si cu ce etc. Cand am ajuns in Gampen si ne-am dat seama ca ala e, de fapt, punctul de plecare spre mai departe, mi-a fost clar ca numai o zi lejera de schi nu va fi. Evident ca am ajuns seara la vila rupt. Ne-am dat ca bezmeticii si am iesit si in off-piste, intre Galzig si St Cristoph pe sub scaunul cu acelasi nume. Zapada imensa, dar si foarte grea. Eu m-am descurcat, dar coechipierii mei si-au cam blestemat zilele. Probabil si pe mine, asa putin.

Altfel, destul de dezamagit: partiile foarte aglomerate, cum coboram sub 1700 zapada era naspa, multe hopuri – deci mai subtire cu viteza, s-aude?.

Ziua de schi nr. 2

Destul de asemanatoare cu prima, numai ca am ajuns mai devreme, partiile erau mult mai bune si mult mai putina lume. Probabil si din cauza ca era luni. Am urcat singur pe Schindler Spitze, de unde privelistea e geniala, calatoria cu telescaunul pana acolo e, de asemenea, geniala, iar coborarea se poate face pe cel putin 10 trasee diferite, dintre care numai 2 pe pista. Am ales o coborare partiala pe 14, dupa care am iesit in stanga, chiar sub stanci si am coborat pana am dat in 11 prin powder muncit la greu de alti cativa zeci de schiori. Nu prea distractiv, daca ma intrebati, dar instructiv.

Toata lumea la schi, in echipa completa de pe la ora 10. In prima zi fusesem numai 3/5. Alina – pe o pereche de schiuri de cross de la Atomic, un model pe care omul de la centrul de inchirieri l-a recomandat pentru un intermediar. Schiurile alea la 155 cantareau cam cat AC2-urile de 170-si-nu-mai-situ-cat ale lui Axi.
Deja stiam partiile bune pentru orice grad de dificultate. Dupa mai multe coborari, am decis sa splituim echipa in 2: incepatorii-intermediari in Gampen pe 4, intermediarii-avansati si cu mine in Schindler Spitze, coborare pe 14 in 4 si reunire cu toata lumea in Gampen. Proasta idee.

Cum am ajuns in Spitze, s-a asezat ceata. La cateva minute dupa ce am inceput sa coboram, cand inca nici nu iesisem din ceata, Alina a sunat ca a cazut undeva pe 4 si nu mai poate sa se miste. Pana am ajuns acolo un salvamont chemase deja elicopterul pentru evacuare. Nimeni dintre noi nu avea asigurare de evacuare a partiei, numai ca baiatul ala – foarte saritor de altfel, nu stia o boaba engleza. Cand a auzit ca Alina are asigurare medicala, a trimis akia inapoi (intial au vrut sa o scoata cu akia) si a chemat elicopterul.

Pana la urma se pare ca totul o sa fie ok dpdv al banilor. Transportul a costat 1100 E, facutra va veni acasa in 40 de zile (sau 14?), iar tratamentul la clinica din St Anton 550 E, a fost platit pe loc si se va deconta in tara. Asigurarea medicala nu mai e obligatorie in UE, dar fost foarte bine ca am facut-o, pentru ca acopera si tranportul de la locul accidentului la clinica. Deci plimbarea cu elicopterul a fost moca. Accidentarea – se pare ca o intindere de ligamente foarte urata. E posibil sa fie chiar ruptura. Vom vedea zilele astea.

Am facut si o coborare pe Kandahar-Galzig, care are o parte destul de lunga destul de abrupta si cu o usoara inclinatie spre stanga. Dupa studii aprofundate am descoperit ca mai exista un Kandahar, si anume Kandahar-Kapall (partie FIS).

Ziua de schi nr. 3

Mi-am inceput ziua de schi pe Volkl Gotama 191 si am terminat-o pe Stockli Stormrider XL. Cate un review pentru cele doua, mai incolo.

Am incercat o coborare din Spitze pe si pe langa 15a, cu Gotama. No fun, din caza ca no powder. Dupa care, cu Stormrider-urile am mai dat o tura pe sub scaunul St. Cristoph. De data asta, si din cauza de schiuri dar si din cauza de schior, am reusit o coborare foarte buna, pe o linie foarte misto. Sper sa pot pune niste poze candva.

Va urma

2 gânduri despre „St Anton (2)

  1. Coman spune:

    no powder in zona lui 15/15a? cum dracu?
    astaptam si review-urile.

  2. alexosu spune:

    Man, a fost si ceva ghinion la mijloc, din punctul meu de vedere. Cu 3 zile inainte sa ajungem noi ninsese la greu, dar pana am pus schiurile pe partie se facuse atat de cald ca powderul devenise un fel de marmelada grea. Asta in cazul fericit, pentru ca majoritatea zonelor erau macinate de schiuri.
    Si zic ca a fost ghinion pentru ca noi am plecat sambata dimineata, iar ieri pe site-ul statiunii erau niste poze cu powder de juma de metru. A nins 48 de ore in continuu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat: