Google+

Malin 2007

2

mai 13, 2007 prin alexosu

Iarna asta s-a incheiat oficial pentru mine. Ca si in 2005 si 2006, consider terminat sezonul de schi – deci iarna, dupa ce am fost la Malin.

Ce s-a intamplat anul asta? A fost mult mai bine ca anul trecut, asta e sigur. A fost soare, cald, nici urma de vant, lume nu foarte multa, dar majoritatea buni sau foarte buni. A fost si domnul care a reprezentat Romania la olimpiada de la Torino.

Zapada nu a fost foarte multa – zona de plecare a fost foarte fragmentata de stanci dezgolite. Ceea ce acum 2 ani era o caldare care se putea schia, acum am avut o zona de hornuri si stanci pe care mai bine le evitai. Partea buna a fost ca, surprinzator, au lipsit pietrele si micile crevase pe traseu. O grija in minus, deci. Am ales o trasa pe care unii au coborat-o drept si le-a iesit, dar multi au cazut. Unele cazaturi au parut extrem de urate, dar din fericire nimeni nu a patit nimic.

Dupa toate cele vazute pana sa imi vina randul, recunosc cu mana pe inima ca mi-au tremurat putin picioarele la plecare. Din cauza de emotii. La sosire imi tremurau mult mai rau, din cauza de oboseala. Am coborat cat mai safe dar mult mai tare decat datile trecute. Habar n-am ce timp/punctaj am scos, dar am incercat sa ma dau cat mai bine fara sa cad.

Sosirea a fost desupra saritorii de dinainte de Hornul de Pamant. Coborarea pe picioare a fost mult mai grea si ma solicitanta decat cea pe schiuri. Iar drumul pana in Busteni, ca de obicei, parea sa nu se mai termine.

Masa, felicitarile si dansul s-au tinut la Gura Diham. Nu am fost, nu stiu ce s-a intamplat, nu stiu cine a castigat gloria si respectul celorlalti.

Inchei cu minusul major. Dupa cum vorbeam cu Bogdan, problema cu concursul asta e ca majoritatea dintre noi sutem iesiti din forma. Nu am mai schiat de aproape 1 luna si s-a simtit din plin. Am cazut o singura data, din cauza ca nu am mai putut sa ma ridic la iesirea din viraj. Iar cand am trecut linia de sosire mi-au trebuit 3-5 minute sa ma ridic si inca vreo 10 sa mi se potoleasca carceii si tremurul picioarelor.

In afara de asta, great contest! Ne vedem la anul.

Si acum imagini (voi mai primi o serie de poze in care apar si eu; pana atunci asta e tot).

Platoul cu vedere spre Caraiman, Jepi etc

Toata lumea merge in acelasi loc.

Fiecare dintre rideri si-a calculat cat de bine a putut trasa. A mea este ce de la palcul de oameni de sus pe culoarul cel stramt dintre stanci. A mers! Nu am fost prea original, insa. A fost destulde aglomerat pe acolo, asa ca m-am dat pe o zapada muncita, cu multi colti de piatra in zona de intrare in horn, acolo unde o parte dintre rideri au coborat mai mult in derapaj. Senzatia a fost, insa, unica si a meritat toata oboseala macar si numai pentru hornul asta.

Domnu’ Coman si faimoasele schiuri. Deja ne mutaseram la punctul nostru de plecare.

Poiana Costilei, plina de rideri.

Mai multe imagini, aici. However, astea sunt cele mai reprezentative.

2 gânduri despre „Malin 2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat: