Un ceai, deci
6februarie 19, 2010 prin alexosu
Nu prea sunt genul care merge in ceainarii pentru ca mi se par cam snoabe, majoritatea. Se forteaza cumva sa para de treaba. Hm… om marcat de prejudecati, evident.
Acum 2 seri am ajuns la Green Tea incercand sa gasesc un loc in care 3-4 oameni sa poata vorbi linistit despre ale lor. Nu pot sa zic decat ca imi pare rau ca nu stiam de loc pana acum. E intr-o casa veche si surprinzator de calda, care arata ca intr-o poveste nemteasca. Nu e genul de casa pe care sa o gasesti prea des in Bucuresti. Si la interior, tot asa. Decorata simplu, usor naiv si cu mult bun-simt. Semineul tuseste putin si e in refacere, dar cand va merge si dansul cum trebuie va fi perfect. Pentru vremurile mai calde, punctul de atractie va fi probabil curtea generoasa.
La parter e un salon maricel si un mic magazin, la etajul 1 sunt 2 saloane mai mici, tematice (japonez si indian) iar mansarda este cu tematica pariziana. Nu am inca preferate, dar mansarda iese un pic peste celelalte, doar e mansarda.
In meniu, cum v-ati astepta, multe ceaiuri. Plus prajituri de casa, plus sandwich-uri, salate si niste supe. Pe o vreme ca asta, pare meniul ideal if you ask me. Cert e ca locul a urcat brusc in topul preferintelor mele, desi nu credeam.
Revin mai la primavara cu impresii despre ceaiul in curte.
Camp minat 
ai inceput sa bagi reclama pe blog? :))
Criza, frate. Trebuie sa ma descurc cum pot.
intr-adevar, locatia e deosebita!!!
chiar de’acolo vin – am participat la concursul de povesti, editia a II a… http://lumeamare.ro/2010/02/08/concurs-de-povesti-2/
si mie mi-a placut, este sesi
deci la o pereche de skiuri dai si-un articol pe blog? tare, deci 2 despre cat de bestial sunt, te rog! 🙂
@ion :)))) chiar ca esti bestial
sau bestie?
@alex e misto acolo ,am fost si eu de vreo 2 ori :))) bravo tie ca popularizezi locurile unde nu se fumeaza:):)