Google+

Cum citesc

2

aprilie 12, 2010 prin alexosu

Cand eram eu mic nu existau prea multe distractii, asa ca cititul era una dintre ele. Tot atunci, sa citesti era o chestie obligatorie. Da, stiu, foarte greu de crezut asa ceva astazi. Pentru mine a ramas in continuare, din fericire, si distractie, si obligatorie.

Citesc nu foarte mult, dar citesc in fiecare zi cateva pagini. Nu am nici un plan. Citesc ce imi face cu ochiul. Una dintre activitatile preferate e sa aleg carti – fie din librarie, fie din bibliotecile altora. Apoi imi place sa le aranjez pe raft – chiar daca nu fac asta prea des. Btw, ieri am dat de un citat foarte bun: a face ordine in bibiloteca e un exercitiu tacut de critica literara.

Citesc aproape orice. Ultimele carti citite vin din domenii foarte diferite: advertising, eseistica, literatura. In general literatura, dar si aici gusturile mele sunt destul de vagi. Clasici rusi, sud-americani magici, englezi si americani post-moderni, romani contemporani si tot asa.

Recitesc multe carti care mi-au placut la un moment dat. Am recitit de multe ori „Marea Teorema a lui Fermat” sau „Pendulul lui Foucault”. La fel si seria Le Carre de la Univers de acum multi ani. Asta ca sa nu mai zic de cartile copilariei pe care inca le mai rasfoiesc: Karl May, Jack London, Jules Verne sau Constantin Chirita.

Citesc amestecat – mai multe carti in acelasi timp. Asta e cateodata bine, cateodata rau. E rau ca de multe ori o carte o trage in jos pe cealalta. Am citit „Conjuratia Imbecililor” in acelasi timp cu „Jocul cu Margelele de Sticla”. Well, sa zicem ca nu a fost o idee prea buna. E si bine, ca daca citesti jurnalele lui Mircea Eliade si Mihail Sebastian in acelasi timp intelegi treburile altfel.

Nu am, deci, un plan. Citesc doar pentru ca mi se pare un lucru folositor in viata.

Din cauza ca distractie si obligatoriu sunt doi termeni care nu stau prea bine in aceeasi propozitie cred ca sunt si genul de cititor care sunt.

2 gânduri despre „Cum citesc

  1. matei spune:

    Dupa cum spunea tatuzu M. Costin: „Ne este alta mai de folos zabava decat cetitul cartilor”. Eu citesc numai si numai ulterior recenziei si criticii. E prea vast domeniul ca sa pierd vremea singur a diferentia valoarea de nonvaloare. Multumesc cerului ca ni i-a lasat critica, wikipedia, internetul. Pierd mult timp cu recititul, am recitit pasaje din carti de zeci de ori. In ultima vreme m-am dat pe audiobookuri, pentru ca petrec mult timp in masina. Nu mai am nici unul dintre vechile cd-uri dragi in masina, pentur ca nu mai ai am loc de ele in biblioteca audio din torpedou :)) De cand cu audiobookurile citesc mai incet, imi imaginez ca citeste prin mine un Iures, un Plesu, un Liiceanu. Ce voci frumoase! Lectura lui Iures e adanca si cateodata fermecator de stangace, a lui Plesu e profunda si precisa, iar a lui Liiceanu calda dar si hotarata. E minanat sa asculti autiobookuri in trafic! O sa-ti dea alta dimensiune a slovei tiparite, o sa citesti altfel. Crede-ma, e testat 🙂

  2. matei spune:

    iar ref. karl may…cine nu l-a citit a trecut degeaba prin copilarie :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat: