Google+

Big freakin’ four

Scrie un comentariu

iunie 24, 2010 prin alexosu

Cand eram mai mic visam la 3 concerte – Pink Floyd, Led Zep si Megadeth. Primele 2 trupe nu prea mai canta, asa ca mai greu, dar Megadeth am prins cu 2 maini – autograf si tot ce trebuie la casa omului. La un concert cu Big4 nu m-as fi gandit, insa, niciodata. Parea o chestie absolut imposibila. Btw, managerul care a reusit sa ii puna pe toti la aceeasi masa si apoi pe aceeasi scena e un psiholog si un negociator tare fin.

De ce le zice Big4? Pentru ca au inceput cu totii sa cante cam in acelasi timp, cam in aceeasi zona si cam in acelasi gen – thrash. More or less.

Slayer probabil ca e definitia thrash-metal din ziua 0. Stilul e neschimbat, dar a evoluat foarte mult dpdv muzical. Au trecut prin perioade mai putin inspirate, dar si-au vazut foarte linistiti de drum. Dintre cele 4 formatii, au cele mai putin schimbari de personal. Si 11 albume, unul mai fioros decat celalalt. Cu siguranta, una dintre formatiile care au nascut controverse interminabile din cauza versurilor si a agresivitatii muzicale. Imi place de ei ca nu prea se iau in serios. Ori pe altii. O atitudine sanatoasa, mai ales zilele astea. Album preferat – Seasons in the Abyss (normal).

Anthrax… astia sunt eroii incontestabili ai genului. Scott Ian e probabil cel mai incapatanat om din lume. Iar al doilea e Charlie Benante. In mod normal, Anthrax nu ar fi trebuit sa mai existe astazi decat cu numele. Au trecut prin mai multe momente grele decat orice alta formatie. Schimbari de personal cu zecile – plecari, reveniri, plecari si tot asa. Si nu numai. Imi place de ei, printre altele, pentru ca au cantat cu Public Enemy imnul „Bring the Noise” si au si avut un turneu impreuna. Asta in timp ce pe la noi rapperii si rockeristii isi rupeau capetele pe unde se prindeau. Album preferat – State of Euphoria.

Despre Metallica nu zic multe. Sunt asa de mari si de tari, ca ar fi aiurea. Cert e ca sunt headliner-ii festivalului si vor canta cel mai multe – 2h. In timp ce ailalti se vor multumi cu 45-60 minute. Nu e neaparat fair, mai ales ca Metallica a mai si trecut pe aici de curand, dar comertul e comert. Album preferat – Ride the Lightning.

Megadeth are un loc special pe raftul meu interior. Mustaine e pentru Megadeth cam ce e Scott Ian pentru Anthrax. Doar ca mult mai rau, din moment ce intr-un moment de ratacire l-a indepartat pe Ellefson (mini-Dave). E bine ca au revenit la sentimente mai bune. Se pot scrie romane despre personalitatea excentrica a lui Mustaine. Amuzant mi se pare refuzul de canta alaturi de Rotting Christ si Dissection din cauza ca sunt satanisti, in timp ce Dave e new born christian.

I-am descoperit cu Rust in Peace, un album pe care Mustaine si Friedman fac risipa de solouri geniale. Nu ajunge sa fie atat de demonstrativ si ultra-tehinic precum majoritatea albumelor guitar-hero (Friedman fusese membru Cacophony), pentru ca e extrem de variat si destul de bine legat, in acelasi timp. Cu toate ca stiu (in minte) fiecare nota din fiecare melodie, in timp a ajuns sa imi placa mai mult Countdown to Extinction – mai subtil, mai legat, mai amenintator pentru ca pare mai calm. Si au scos pana acum 12 albume, aproape toate perfecte. Nu am album preferat.

Deci am motive serioase sa fiu sambata la concert.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat: