Google+

Prin Germania

Scrie un comentariu

august 17, 2010 prin alexosu

Am avut o saptamana de vacanta care a trecut mai ceva ca un weekend. Asta e defectul vacantelor bune, trec prea repede. Tocmai cand ma obisnuisem.

De data asta a fost Ruegen, cea mai mare insula a Germaniei, la Marea Baltica, fix sub Suedia. Surprinzator, dar nu e destinatia estivala chiar cea mai populara nici macar pentru nemti, desi in Binz, statiunea cea mai posh, se face turism de cateva sute de ani.

Ca sa ajungem acolo, am zburat pana la Berlin si apoi am inchiriat o masina. In 4, a fost mai ieftin decat cu trenul. In plus am avut avantajul de a ne deplasa foarte usor pe insula. Cu mici exceptii. Chiar de cand am ajuns, sambata, am dat de un „stau” (adica ambuteiaj) de toata frumusetea. Asa am aflat ca, de fapt, treaba asta e constanta, mai ales sambata cand se schimba seriile de la cazare. In plus, soselele de pe insula sunt destul de putine si de inguste, asa ca treaba cu masina e cu dus si intors.

Mult mai usor e cu bicicleta. In ultima zi de stat pe insula, am inchiriat biciclete (5E/zi) pentru o tura de 40km exclusiv pe banda de biciclisti. Asa am ajuns la Vitt si plaja dinspre Cap Arcona (cel mai nordic punct al insulei). Vitt e un sat foarte vechi, de fapt un muzeu al satului. Casele sunt mici pensiuni, restaurante sau magazine de suveniruri si incearca sa fie cat mai aproape de original.

Alt lucru pentru care Ruegen e un loc special e peretele de creta de la Stubenkammer. Si dolmenele – noi l-am vazut pe cel de langa Goor, dar sunt peste 1.000 pe insula. Si spoturile pentru surferi, wind-surferi si kiteri.

Cu totul, Ruegen e o insula inca destul de salbatica. Ma gandesc ca daca nu a fost exploatata la sange pana acum, nici nu se va intampla prea curand. Da, sunt foarte multe drumuri de bicicleta, da se construieste, dar plaja e plaja, padurea e padure si tot asa. E un loc foarte frumos asa cum e acum si cred ca oamenii aia s-au prins ca ar fi bine sa pastreze linistea.

Asta e cea mai buna descriere: un loc linistit. Satucele mici de pescari au devenit satuce mici turistice, cu case elegante si multa verdeata. Cu mici exceptii – notabile ce-i drept, nu prea se poate vorbi de statiuni, asa cum le intelegem azi.

Noi am stat in Glowe, in partea de nord a insulei, la ~20km de Cap Arcona. Multe pensiuni, vreo 4 restaurante, un port fermecator, cateva mici tarabe care vindeau peste afumat, un Netto (un fel de Penny Market) si un magazin de alcool, plaja pe o parte, padurea pe cealalta si cam aia e tot. Fara muzica pe plaja, fara colorata maine-i gata, fara anunturi de spectacole tembele, nimic din lucrurile obisnuite. A, da, si mult loc pe plaja. Cum ziceam, nu e tocmai cea mai populara destinatie.

Downside: oamenii nu stiu sa gateasca pestele pe care il prind. Nivelul e de Nordsee – sandwich-uri, maioneze, pane-uri si tot asa. Mare dezamagire. Totusi, la cat de ieftina e berea, lucrurile se mai compenseaza din punctul asta de vedere.

Curand si poze si alte impresii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat: