Google+

Inception

Scrie un comentariu

septembrie 29, 2010 prin alexosu

Desi a trecut ceva vreme de cand am vazut filmul, o discutie recenta mi-a adus aminte de el, asa ca ma folosesc de acest prilej.

Pe Cristopher Nolan il stiu de cand cu Memento, un film care a schimbat cate ceva la vremea lui. L-am vazut de multe ori, intre timp, si de fiecare data mi se pare la fel de uluitor de bine facut. Foarte consecvent cu ideea de baza. Apoi ne-am intalnit din nou pentru Prestige si, normal, cu ocazia re-lansarii Batman. Cu bune si rele, Nolan mi se pare unul dintre cei mai respectabili regizori ai momentului. Imi place modul foarte legat si coerent in care isi prezinta filmele – pare ca totul are un rost, ca nici o replica nu e gratuita, iar alea mai importante se vor intoarce de cateva ori pana la final.

La fel si cu Inception. Aici replica cheie e „Don’t you want to take a leap of faith? Or become an old man, filled with regret, waiting to die alone!”. Apare pe la inceput, apare pe la sfarsit, si inchide cercul elegant.

Distributia e impecabila, fiecare actor isi construieste un personaj incredibil de credibil, avand in vedere ca aproape tot filmul e visul unuia sau al altuia. Pe langa numele grele, l-as aduce mai in fata pe Tom Hardy (apropo, daca nu ati vazut Bronson ar trebui sa o faceti cat mai repede) care face rolul specialistului relaxat. Apropo, modul in care Cobb (Di Caprio) isi ansambleaza echipa e standard pentru un anume gen de filme – cand o echipa mica trebuie sa rezolve o misiune imposibila si fiecare are un rol precis si e, deci, un caracter distinct.

La nivel vizual filmul are doua momente in care imi venea sa ma ridic si sa aplaud: scena cu Parisul impaturit si cea cu lipsa gravitatiei. Ambele excelent integrate in poveste, nu doar pretext de spectacol. La fel si muzica – care e unul din personajele principale in filmul asta.

Fiind vorba de un film cu vise te-ai astepta ca Nolan sa intre in Freud-isme, dar din fericire nu e cazul. Filmul e cinstit de la un capat la celalalt, toate informatiile sau elementele povestii sunt acolo. In final, insa, Inception e un film trist, e un film despre un tata bantuit de imaginea neveste-sii care nu vrea decat sa isi revada copii. Intr-un fel, e o poveste de dragoste fara happy-end, sau cu un happy-end trist.

A se citit si recenziile mult mai inteligente facute de colegii talentati (Exty si Biro).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat: