Faza cu alergatul

5

octombrie 12, 2010 prin alexosu

Incerc sa ma mentin in forma peste vara, asa ca am incercat multe sporturi.

Iarna e simplu – schi pana la loc comanda. Vara e mai complicat, se pare. Pentru mine, fotbalul si baschetul sunt sporturi full-contact care se lasa prea des cu accidentari mai mari sau mai mici. Am incercat sa merg la sala, dar nu reusesc sa ma tin de un program rezonabil. In plus alergatul pe banda mi se pare aproape de soarta unui hamster, asa ca zic pas.

Una peste alta, am ajuns la concluzia ca alergatul e o varianta. Cu o pereche de adidasi buni, cateva tricouri si pantaloni scurti se cam rezolva problema echipamentului – mult mai usor decat in alte sporturi, asta e sigur. Desi si aici se poate filosofa la greu.

Am inceput sa alerg acum vreo 4 veri, cred. Pana anul asta nu am alergat niciodata mai mult de 7km intr-o tura, deci era mai mult jogging. De curand am zis ca poate merita sa incerc mai mult decat 2 ture de Casa Poporului, si asa a aparut ideea cu semi-maratonul. Totusi, de la 7km la 21 e cale lunga. Cel mai mult am alergat 13km acum 2 luni or so si am fost cam rupt. Acum 3 saptamani am bagat o tura completa pe traseul oficial de maraton, adica 10.5km. Acum 2 zile am zis ca inainte sa ajung la concurs (in ipoteza ca ma prezint) trebuie sa stiu ca pot sa alerg 21km fara sa intervina echipele medicale. Si i-am alergat, ca alta rezolvare a problemei inca nu am gasit. Deci sa zicem ca daca reusesc sa scap de tot de febra musculara, as putea sa particip si in competitia oficiala. Inca nu sunt sigur, evident.

Ma gandesc, insa, ca alergatul pe asfalt s-ar putea sa devina in timp o problema pentru genunchi si glezne. Momentan nu sunt probleme, nu am asa multi km alergati inca. Deci probabil ca urmeaza o bicicleta, treaba despre care mi-e clar va fi foarte complicata din cauza alegerii echipamentului potrivit.

Desi pare greu de inteles, alergatul da niste senzatii – nu adrenalina, dar ceva endorfine tot se aduna. Probabil ca in cazul meu are legatura si cu astmul. Cu o singura conditie, insa: sa tragi de fiecare data mai tare. Nu e vorba de a reusi un timp mai bun, sau mai multi km, ci de a-ti duce fizicul si mintea putin mai departe decat ultima data. Satisfactii mici in comparatie cu un drop de 5m, dar pe timp de vara merge si asa.

Mi-e clar ca nu voi ajunge sa fac vreo performanta, chiar si ca amator. Nu sunt atat de concentrat pe alergat, e doar o forma de a ma tine cald pentru schi. Acolo e alta poveste…