Autobiografia

2

noiembrie 13, 2010 prin alexosu

L-am vazut acum 2 saptamani, dar l-am pus la decantat putin, pentru ca imediat dupa film eram foarte incantat. M-am gandit ca o fi emotia momentului. Ei bine, nu e.

Inainte de toate, filmul trebuie vazut ca unul artistic, nu ca un documentar. Scopul lui Ujica nu e sa faca un tablou exact al lui Ceausesc ci un fel de POV. Imaginile folosite sunt doar din arhiva TVR, deci oarecum aprobate si folosite pentru jurnalele de stiri de dinainte de 89. Imagini oficiale, deci. De aici si numele filmului.

Cu sunetul natural (sau fara), fara muzica si fara voice-over, imaginile au un cu totul alt sens. Sunt multe imagini antologice si filmul este destul de dens, desi am auzit pareri care s-au plans ca ar fi fost prea putine momente interesante. Incepand cu priveghiul la sicriul lui Dej, vizita de la Buftea (?) unde se filmau scene istorice, vizitele din China si Coreea, conferinta de presa de la Praga si discursul de cateva zile impotriva invaziei, serbarile populare cu muzica, jocuri, calusei, vizita lui Nixon, vizita in UK si tot asa. Punctul culminant este un discurs halucinant, supra-realist, de Anul Nou.

Evident ca filmul arata marirea si decaderea. Dar fara nici o interventie – fara date, fara comentarii, fara nimic. In discutia de dupa film de la Studio, Ujica spunea ca e o reactie estetica impotriva televiziunii, care simte nevoia sa sufoce cu date, pierzand astfel esenta. Totusi, in majoritatea cadrelor exista suficiente detalii pentru a plasa in timp fiecare moment. De exemplu, in Londra rula Deep Throat la momentul vizitei lui Ceausescu.

Filmul are 3 ore. Pentru unii a fost mult, dar in general nu mi s-a parut ca au fost timpi morti. Unele momente sunt mult lungite, dar cu sens.

Sunt cateva lucruri care nu se potrivesc, insa. Inceputul si sfarsitul cu imagini din timpul procesului mi s-au parut fortat introduse. Da, pot justifica un soi de flashback de mari proportii, dar filmul putea exista foarte bine si fara. Apoi mai e si schematizarea – anii 60 au fost rebeli si luminosi, anii 70 au fost ai ideologiei marxist-leniniste, anii 80 au fost ai saraciei si intunericului. Poate ca in linii mari asa a si fost, dar intr-un film de 3 ore lucrurile pot fi mult mai nuantate.

Altfel, un must-see. Ar fi interesant de vazut si celelalte 2 filme caraora li se alatura  „Autobiografia” – respectiv Videograms of a Revolution si Out of the Present. Altfel, Andrei Ujica este co-autorul versurilor celui mai bun album de muzica rock din Romania – Catofabule/Cantafabule.