Google+

Tinker Tailor Soldier Spy

Scrie un comentariu

Ianuarie 13, 2012 prin alexosu

Tinker Tailor Soldier Spy

L-am descoprit relativ târziu pe John Le Carre – acum vreo 6, 7 ani cred. Văzusem „Casa Rusia” sau „Omul nostru din Panama”, dar nu știam de unde li se trage scenariul. Aș zice că Le Carre scrie clasice de spionaj, dar nu e așa până la capăt. În poveștile fostului spion în MI5 și MI6, nu există personaje pozitive sau negative, din fericire, decât în măsura în care cititorul le investește cu asemenea valori. Cel puțin în alea bune, iar TTSS e una dintre ele.

Nu e prima dată când e ecranizat. BBC a filmat un serial în 8 episoade în anii ’70. Părea puțin probabil să fie reluată ideea, pentru că cine naiba mai știe azi care e povestea cu Războiul Rece? În plus, de la ultimul film memorabil de gen a trecut foarte mult timp (Ronin, 1998). Au fost semne de întrebăre privind fezabilitatea unui film de 1,5-2h, în condițiile în care povestea e complicată: multe personaje, multe ramnificații și cu acțiune densă.

Mi-a plăcut, deci, cartea, mi-a plăcut foarte mult trailerul așa că aveam așteptări foarte mari. Ei bine, rezultatul le-a depășit cu mult. Filmul este o bijuterie cinematografică. Detaliile sunt incredibil de minuțios lucrate, atmosfera nu e doar de film de spionaj, e de anul 1965, așa cum mi-l imaginez eu. Tot ce apare în film are patina timpului încât de multe ori aveam impresia că mă uit la un film de atunci, nu făcut acum câteva luni.

Povestea e clasică: rușii recrutează un agent dublu din conducerea serviciilor secrete engleze. Omul desemnat să rezolve problema este George Smiley – personaj la care Le Carre apelează de multe ori. E  spionul clasic: omul care nu are nici viață și nici job pentru că s-au contopit cu mult timp în urmă, cu identitate incertă pentru că a schimbat prea multe, și amoral pentru că nu se pierde în detalii. O temă reluată în multe filme (nu pot să nu amintesc aici de Donnie Brasco). Acțiunea respectă fidel povestea cărții, iar un George Smiley mai bun decât Gary Oldman pare imposibil de găsit. Smiley are un opus/omolog – Karla (doar nume de cod), care nu apare în film decât cu vocea și în evocarile lui Smiley, dar are o prezența la fel de puternică.

TTSS e un film cum nu prea se mai fac. Presupune atenție concentrată și dedicată timp de 2 ore, nu explică acțiunea, nu reia lucruri, toate trebuie puse cap la cap. Dialogurile sunt foarte concise, dense și naturale, plauzibile, iar momentele în care nu se vorbeste la fel de importante. Vă recomand să vedeți filmul cu tot cu subtitrarea în engleză, altfel sigur veți pierde multe lucruri. Mai mult, cred că ar fi bine să fi citit cartea înainte, îmi pare că fac un pachet foarte bun împreună.

După filmul ăsta nu pot decât să mă bucur că în spate se ascunde, de fapt, o trilogie. Mi-ar plăcea foarte mult ca „Premiantul” și „Oamenii lui Smiley” să fie ecranizate pe post de continuare. Gary Oldman pare în formă. La fel și Tomas Alfredson, o figură totuși neașteptată pentru un film de spionaj la Hollywood. În distribuție mai apar nume ca John Hurt, Collin Firth, Tom Hardy (care apare doar în filme bune sau foarte bune), iar printre producători e și John Le Carre – presimt că nu a vrut să lase lucrurile la voia întâmplării.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

View Alexandru Borşan's profile on LinkedIn
%d blogeri au apreciat asta: